De multe ori la un eveniment în care tradiţiile populare sunt la loc de cinste, ochiul şi sufletul se încarcă de bucurie la vederea tradiţionalei ie, plină de culori şi de bucuria celor care le poartă.

Pentru a cunoaşte mai bine ce comoară se ascunde în spatele acestor ii, am stat de vorbă cu Dorina Frenţi meşter popular din Reghin, cea care prin munca sa duce mai departe meşteşugul broderiilor sparte şi a ielor din in topit lucrate manual.

“Pasiunea pentru lucrul manual a început la vârsta de 4 ani, acasă, la Ruşii Munţi moştenită de la mama mea. Primul lucru care l-am făcut a fost tricotatul. Pe atunci, la Ruşii Munţi se făceau celebrele şezători, şi învăţam, noi fetele, unele de la altele să lucrăm. Îmi plăcea să merg la şezători cu femeile care erau în vârstă, mătuşă, bunică, străbunică. De la fiecare am avut ce învăţa şi ele rămân veşnic în memoria mea, atât pentrul calitatea lor de oameni cât şi pentru lucrurile care le-am învăţat de la ele. Era atunci o ruşine ca să vină cineva să-ţi coase o ie, sau o cătrinţă, şi eu fiind o fire mai ambiţioasă, aveam întotdeauna cele mai frumoase lucruri cusute şi făcute de mâna mea”, ne-a declarat Dorina Frenţi, meşter popular.

“Lucrul de mână a fost ca un fel de hrană”

Una din mândriile Dorinei Frenţi sunt feţele de masă bisericeşti, care slulesc acum în 15 biserici, lucrări care o aduc cu sufletul şi trăirea mai aproape de Dumnnezeu.

“Am făcut foarte multe lucruri, la loc de cinste sunt însă feţele de masă din altare din 15 biserici.Când stau şi mă gândesc pe unde sunt date parcă simt că primesc mai multă putere, prind curaj şi parcă tot mai mult aş vrea să lucrez. Niciodată nu sunt mulţumită de ce fac şi vreau mereu să fac mai mult şi mai bine. Pentru mine lucrul de mână a fost ca un fel de hrană, niciodată nu am fost omul care să spună gata, ajunge, şi de acum înainte nu mai fac. Chiar