AMÃRÂTI Zece suflete trãiesc de pe o zi pe alta într-un bordei fãrã curent electric din Rediu. Ionel, tatãl, nu si-a gãsit un loc de muncã stabil si lucreazã cu ziua pe la vecini, sotia acestuia fiind ocupatã cu îngrijirea celor 8 copii cu vârste cuprinse între unu si 16 ani. Singurul venit al familiei constã în alocatiile celor mici si un ajutor financiar, si însumeazã putin peste 400 de lei, sumã din care trebuie sã trãiascã timp de o lunã. Copiii nu viseazã la jucãrii, nu stiu cum aratã un televizor sau un calculator, si nici nu îndrãznesc sã îsi imagineze cã într-o zi se vor bucura de astfel de lucruri “imposibile pentru cei ca noi”, asa cum spune Mihai, unul dintre bãietei, elev în clasa a IV-a. Tot ce îsi doresc acestia este sã nu le mai plouã în casã si sã aibã curent electric, pentru a nu-si mai face temele la lumina lumânãrii.
Familia Cozma numãrã 10 membri: pãrintii, patru fetite si patru bãietei, 7 dintre ei cu vârste sub 11 ani. Când am ajuns la locuinta acestora, trei dintre copii, cei mai mari, erau plecati la Vaslui însotiti de mamã pentru a ridica portiile de mâncare primite zi de zi de la cantina socialã. Acasã l-am gãsit pe Ionel, tatãl micutilor, care supraveghea trei dintre fetite, Denisa, Stefania si Elena, si pe mezinul familiei, Mario, în vârstã de numai un anisor. Trei paturi si o masã au fost singurele obiecte de mobilier care au încãput în cei aproximativ 20 de metri pãtrati cât mãsoarã locuinta. De asemenea, într-un colt al încãperii o sobã veche încãlzeste iarna camera si tine loc de aragaz, asta dacã familia reuseste sã facã rost de lemne. Deasupra mobilierului “troneazã” rufele puse la uscat pe sforile agãtate de o parte si de alta a peretilor. Sfiosi, copiii nu au scos niciun cuvânt în momentul în care am intrat, ci ne-au privit curiosi nestiind ce cãutãm acolo. În cele din urmã au prins curaj si ne-au întrebat dacã le-a
