La 90 de ani, domnul Zoltan Dudaş arată de 70 şi memoria îi funcţionează brici. ”Originea sănătoasă” şi faptul că soţia l-a înscris ”pauşal” în PCR l-au transformat din muncitor la Braşov în apropiat, cel puţin fizic, al nomenclaturii comunişte. A lucrat cu Ana Pauker, Grigore Preoteasa şi Ion Gheorghe Maurer. Îşi aduce aminte, cu precizie, situaţiile prin care a trecut şi despre cum arăta diplomaţia românească în ”comunismul timpuriu”.
● Jurnalul Naţional: Când aţi luat contact prima oară cu comunişti?
● Zoltan Dudaş: Naşa mea, Ilona Fejer, a plecat înainte de război la Bucureşti, să facă bani, ca multe unguroaice din Ardeal. Ea se recăsătorise cu un sas, şi-a luat cu ea şi fetele, Ilona şi Ecaterina, ultima fiind vitoarea nevastă a lui Grigore Preoteasa. La Bucureşti, fetele, foarte tinere, au luat contact cu UTC-ul...
● Avea opţiunea lor vreo legătură cu Ștefan Foriş, secretarul general al partidului, din acea perioadă?
● Probabil că da, erau vag rude, ca în orice sat, unde toată lumea are măcar o legătură mică cu ceilalţi. Foriş avea aici, în Tărlungeni, o fabrică de cărămidă, unde mai convertise nişte comunişti. Fetele, când s-au întors în sat, au continuat să activeze. Au pus de 1 Mai un steag roşu pe turla Bisericii Evanghelice, era vremea lui Antonescu. Tot satul ştia că ele au fost, mai puţin jandarmii. După episodul ăsta, partidul le-a trimis iar la Bucureşti, unde au fost curiere şi dactilografe la presa ilegală a PCR, la România Liberă. Aşa l-au cunoscut pe Grigore Preoteasa, care era unul dintre şefii publicaţiilor ilegale. El s-a apropiat de Cati, cred că au strâns relaţiile când au fost duşi amândoi la Târgu Jiu, îi arestaseră pe amândoi preventiv. Ilona, zisă Illus, scăpase de lagăr.
● Când l-aţi cunoscut pe Grigore Preoteasa?
● Pe la începutul lui august 1944 , Cati şi Grigore au fost eliberaţi din la
