- Cultural - nr. 217 / 7 Noiembrie, 2012 De dor de Adrian Paunescu si din dorinta de a-i pastra vie amintirea, duminica, 4 noiembrie, preotii Vasile Citiriga, Ioan Pintilie, Ciprian Citiriga, impreuna cu enoriasii au cinstit memoria celui care a fost si va ramane poetul nostru national si marele ctitor al Catedralei "Invierea Domnului” din Targu-Mures. Am intrat in Catedrala cand incepuse deja Sfanta Liturghie. Credinciosii au venit in numar mare. Biserica e plina. Chiar de la intrare am ramas impresionat! Cam la mijlocul distantei intre intrarea in biserica si altar se inalta o schela metalica inalta, care ajunge sus de tot, in varful turlei centrale, acolo unde sfanta constructie atinge inaltimea maxima. Constructia turnului metalic e solida si exacta. Inspira siguranta. Drept pentru care, credinciosii n-au ocolit locul si s-au asezat, cati au incaput, sub cadrul de tevi pe care sunt fixate scandurile primului plafon. Dupa terminarea picturii altarului, iata, se deschide un nou front de lucru al picturii interioare a bisericii! M-am bucurat tare mult, ba chiar am schitat un suras, ca raspuns la intrebarea pe care mi-am pus-o in gand, privind schelele de jos, pe verticala lor, pana sus, la turla: oare ce ar fi spus AP, sa vada ca lucrarea de infrumusetare a Lacasului Domnului continua ?! Ii aud tonul bucuros al vocii, cuvintele frumoase, adanci, intelepte, din suflet, pe care le-ar fi spus zambind cu toata fata, cu tot sufletul! Preotul Citiriga iese in fata altarului la predica. Este o predica despre bogati si saraci, dar nu despre cei perceputi astfel prin prisma statutului social – material, ci priviti din interiorul lor, acolo unde unii sunt saraci si goi de traire, de simtire, altii sunt bogati in iubire, nadejde si credinta in Dumnezeu, precum Lazar. Imi trece prin minte versul Poetului dintr-o poezie inchinata Invierii Domnului: "Ca maretia e umila, si totul