Marţi, în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a Parlamentului European a fost discutat un proiect de raport, iniţiat de europarlamentarul liberal Renate Weber, cu privire la elaborarea unei Carte care să includă normele standard pentru libertatea mass-mediei în statele Uniunii Europene. Au fost prezenţi europarlamentari români şi străini, precum şi organizaţii ale apărării drepturilor jurnaliştilor. Deşi se dorea o discuţie generică despre libertatea presei la nivel european, cazurile de încălcări ale acestei libertăţi şi tendinţele de control politic exercitat asupra presei în România au revenit în atenţia Parlamentului European. Este vorba despre fenomenul infiltrării de către regimul Băsescu a unor ofiţeri acoperiţi ai serviciilor de informaţii în redacţiile unor ziare sau posturi de radio şi televiziune. Totodată, este vorba şi despre tendinţa camarilei militarizate din jurul locatarului de la Cotroceni de a folosi CSAT, şi norme ale strategiei naţionale de securitate, elaborat de acest organism important controlat de Băsescu, pentru a intimida şi, finalmente, a reduce la tăcere adversarii politici ai regimului portocaliu. Practic, una din „realizările” regimului Băsescu a fost, printre multe altele, şi crearea unei poliţii secrete a presei.
Despre toate acestea, în interviul cu William Horsley de la Asociația Jurnaliștilor Europeni.
George Bogdan: În ultimii ani, AEJ a elaborat numeroase rapoarte asupra situaţiei presei din România. Care erau punctele cel mai critice pe care le-aţi sesizat?
William Horsley: România este unul dintre cele mai rele cazuri de politizare a mass-media în ultimii ani, de tendinţă de control politic asupra presei care a fost exercitat de către autorităţile de la Bucureşti. Posturile publice de media – radioul şi televiziunea – au fost cele mai atinse în ultimii ani de tendinţa puterii politic
