Mi-a povestit cineva cum a stat două ore la coadă la un ghişeu Enel, în Sectorul 1, în buricul Bucureştiului, pentru o preluare de contract. Mi-am adus aminte cum am stat, şi eu, 11 ore fără curent, la o amărâtă de pană. Cică n-ar avea personal suficient, săracii. Şi atunci stau (pe întuneric) şi mă întreb: cine-o popula, frate, toate sediile alea de neam prost, numai lux-sticlă-metal? Ce-or face cu purcoaiele de bani din facturi? Ca să nu mai zic de regularizările cu care ne regularizează trimestrial.

Asta nu înseamnă că la ghişeele Romgaz sau Apa Nova e boierie. Din contră! Cu cât au headquarterele mai barosane, cu atât mai mare e batjocura la coada de fraieri cu facturi în mâini.

Păi, băi, Enele, dacă, Doamne-feri, ne-ar călca un Sandy Urganul-Minune, ne întoarcem la opaiţ for ever, amin! Cică în Manhattan, anunţau americanii (duşmanii otrăvitului de Nicolăescu), lucrările la cablurile de sub ape durau trei zile, iar la firele de suprafaţă – şapte zile. Şapte zile? Păi, eu, nenică, am stat două luni fără lumină pe stradă, deşi nu trecuse nicio boare de vânt. Şi niciun damf de electrician.

Ne mai şi lăudăm cu primul oraş electrificat. Primul oraş electrificat şi ultimele 20.000 de localităţi din Europa fără becuri. Dacă plouă mai tare în Bucale, sfârâie transformatoarele antice precum grătarele în curţile vilelor şefilor de la Enel. Singurele investiţii ale mamutului cu picioare de macaroane sunt panourile noi-nouţe de la Vesta, cu care blochează străzile şi trotuarele săptămâni-lumină. Deci dacă ne lovea pe noi Sandy în plexul municipal, italienii, care ne dau nouă curent românesc, îşi puneau vafa-n culo şi se întorceau la reflux, când soarele de vară usca firele.

Ştiţi ce tronează pe prima pagină a site-ului de laudă şi slavă Enel? Cică Enel Distribuţie Banat instalează cuiburi artificiale pe stâlpii de înaltă tensiune, în cadrul unei cam