Cand spui Ilie Nastase, indiferent in ce colt de lume te-ai afla, interlocutorului ii apare pe buze, aproape involuntar, un zambet. Ar fi si greu sa te gandesti altfel decat cu amuzament la primul lider mondial din istoria clasamentului ATP, un jucator al carui renume de "nebun" al arenelor l-a depasit cu mult pe cel de sportiv de top.
Nastase, "Nasty" pentru strainii carora numele romanilor le-au fost intotdeauna imposibil de pronuntat, s-a nascut imediat dupa Al Doilea Razboi Mondial, pe 19 iulie 1946, intr-un Bucuresti contrastant - in parte devastat de ororile conflagratiei, in parte entuziast pentru ca, in sfarsit, venise pacea si, in fine, in parte tremurand cu gandul la bocancul sovietic ce ameninta sa striveasca intreaga tara.
A inceput tenisul la Steaua, clubul Armatei in perioada comunista si clubul ale carui culori le-a aparat pe tot parcursul carierei. Romanul a "scos capul" in strainatate pe la 16-17 ani, atunci cand a inceput sa participe la turneele de amatori. Extraordinar de talentat, Ilie Nastase a avut si sansa uriasa de a exploda in momentul de cumpana al tenisului mondial, adica atunci cand acest sport incepea sa faca pasi mari si hotarati catre trecerea la profesionism.
In 1969, la 20 de ani, insusi Nastase devine jucator de tenis profesionist, asta dupa ce isi facuse un (re)nume cu putin timp inainte. In 1968, in cadrul turneului de la Cairo, Egipt, pustiul Ilie Nastase il invingea pe Ken Fletcher, campionul de la Wimbledon din acel an, in proba de dublu mixt. Victoria in sine, desi surprinzatoare, poate ca nu inseamna atat de mult, insa maniera in care aceasta a fost obtinuta spune totul despre sportivul care avea sa devina romanul.
"Aveam 18-19 ani pe atunci... Pe timpul ala, nu aveam nici rachete de firma, nici adidasi, aveam niste tenesi chinezesti in care jucam si care nu aveau nimic pe talpa
