Considerat o adevărată poartă de intrare în Transilvania medievală, orașul Lipova nu mai păstrează aproape nimic din zestrea care l-a adus la acel statut. De vină au fost vremurile: parcă mereu potrivnice!
Lipova, redescoperită!
Descoperirile fortuite au avut darul de-a lungul anilor de a spori confuzia legată de trecutul acestui oraș. Lucrările edilitare demarate de noua administrație a orașului au dus inevitabil la descoperirea unor structuri din vechiul oraș.
Introducerea rețelei de canalizare a dus la descoperirea unor vestigii: este vorba de fundații de clădiri, în Piața Libertății, care la prima vedere par să fie din perioada ocupației otomane.
Lucrurile ar părea banale, însă, din perspectiva actuală, aceste descoperiri schimbă percepția legată de organizarea măcar a unei părți a orașului ocupat de turci la 1552.
După preluarea otomană, a fost între anii 1552-1595, apoi 1616-1688 şi 1695-1716 sediul unui sangeac în cadrul vilaietului Timişoara (la 1556/57 a fost pentru puţin timp sediul acestui vilaiet al primului paşă de Timişoara).
Doar „Bazarul“ e la vedere
Bazarul turcesc „Sub dughene”, construit cândva în prima jumătate a secolului al XVII-lea (după 1615), este singura construcție care mai păstrează încă amintirea acelor vremuri.
Oraşul actual se află situat pe ambele maluri ale Mureşului, la ieşirea dintr-un defileu spre Câmpia Aradului, la poalele Munţilor Zărand, în zona de contact dintre aceştia cu Dealurile Lipovei. S-a format din unirea a trei localităţi: Lipova (pe malul stâng al Mureşului), Radna şi Şoimoş (pe malul drept al Mureşului). Pe parcursul Evului Mediu şi a perioadei moderne, localităţile amintite au evoluat individual, unirea lor din punct de vedere administrativ având loc abia în 1968, Radna şi Şoimoş devenind cartiere ale Lipovei. Destinul celor trei localităţi este strâns legat de
