Si asta nu fiindca ma pregatesc sa devin eu insumi parlamentar. In analiza anterioara, am aratat ca in arhitectura unei democratii Parlamentul este cheia de bolta. Fiindca este institutia cea mai reprezentativa. Aleasa prin vot direct. De catre toti cetatenii care se prezinta la urne. Parlamentul primeste in totalitate votul celor prezenti, spre deosebire de Presedinte, care beneficiaza doar de o parte. Din acest motiv si nu numai, demonizarea Parlamentului ca institutie este extrem de nociva. Si creeaza grave dezechilibre. Slabeste forta acestei institutii care, respectand independenta celorlalte doua puteri in stat, are si datoria de a le controla, in limite constitutionale. Pentru a vedea de ce credibilitatea Parlamentului a ajuns la piciorul broastei, trebuie mai intai sa vedem cine sunt inamicii sai.

Principalii inamici sunt unii dintre parlamentari. Din nefericire, in numar destul de mare. Care ajung acolo cumparand sau fraudand voturi. Cei care se imbogatesc fiind senatori ori deputati. Si practicand ilegalitati. Cei care fac trafic de influenta. Cei care voteaza la doua maini. Cei care numara gresit voturile. Cei inactivi. Cei care au un comportament reprobabil. Si asa mai departe. Dar ceilalti?

Ceilalti inamici ai Parlamentului sunt din afara acestei institutii. Primul pe lista este Traian Basescu. Care a incercat, si in buna masura a reusit, sa-i decredibilizeze pe parlamentari. Sa demonizeze Parlamentul ca institutie. Sa acuze Parlamentul, in doua randuri, ca pune la cale lovituri de stat. Ca ar unelti si ar actiona impotriva stabilitatii si sigurantei nationale a Romaniei.

Mai sunt si alti dusmani? Mai exista, din nefericire, judecatori ai Curtii Constitutionale cumparati politic. Si care, din acest motiv, iau decizii care submineaza autoritatea Parlamentului. Care anuleaza, chiar, decizii ale forului legislativ. Uneori in mod neinteme