Nu m-am gândit să măsurăm drumul, toată lumea o face, deşi orice drum poate fi înfăşurat pe orice deget sau pe câte un gât. Iar pentru siguranţă, se înfăşoară strâns, nu atârnă nimic. Eu mă gândeam să întind orice drum la loc, pe verticala lui, nu pe orizontala mea, şi să-i număr posibilităţile de a odihni sfere. Să-l văd de câte ori mi se pretează la adâncitură. Nişa aia e locul unde-ţi pui gura să doarmă, nu să tacă. Deci vor fi semisfere, dar, la o adică, pot să pun parte peste parte şi să iasă măcar nişte nuci noi. Un călcâi, o rotulă şi mărul lui Adam. Nu ţin să te întregesc. Îmi ajunge să te cuprind câteodată.

Ai visat că mângâiam un jder şi n-ai vrut să-mi spui nici că sunt frumoasă ca zefirul, nici pură ca nufărul şi nici dulce ca ambrozia. M-am făcut cruce pe tocul uşii, ca să ştii că nu aştept nimic. Te-ai uitat la mine cu sălbăticie, ca la sălbăticiune. Ai făcut bine. Din lemn a ţâşnit o apă lăptoasă, din sfârcurile canaturilor, şi mi s-a-nfipt în vertebre. Aveai pupilă de carnasier. Am ştiut că astăzi n-o să ne scadă glicemia. Rămânere am văzut în întinsul falangelor şi-am clintit tăcerea. Mi-a venit să spun iubire, dar cuvântul ăsta are pasul greu, e ca o miere brună, de pădure, pe umărul drept. N-are cadenţă, iar mie nu-mi ajunge încercarea, chiar dacă nu o cer. Tu însă o smulgi.

Vreau să mă colecţionezi. Să-ţi văd smalţul furiei şi să-ţi adulmec trosnetul departelui urii. Vreau să număr toate stafiile inocentelor dintre tâmplele tale. Niciuna dintre nălucile alea nu sunt eu. Poţi să le dai drumul pe rând. N-o să le fac nimic, doar eu ţi le-am vândut şi ţi le-am îndesat cu voinţă. Azi le arăt pe unde să plece, că-mi pare mai greu de aflat pe unde să te dai afară decât pasul sprinten al ajungerii. Pe mine mă găseşti în carne. Dar să nu mă cauţi cu grijă. Mai bine vino să rupi şi să sfâşii. Vezi să nu mesteci. Înghite întreg. Se vor duce to