De la o sută de kilograme de peşte pe zi, cel mai bătrân pescar din Galaţi a ajuns să se mulţumească cu două, trei kilograme * Peştele a dispărut din cauza braconajului

Are 81 de ani, dar e sprinten şi ager ca un adolescent. Lipovean adevărat, pescar din tată-n fiu, Tănase Varabev a trăit toată viaţa lui pe baltă. Întreaga sa existenţă se învârte în jurul peştelui, a sculelor de pescuit, în jurul bărcilor.

O viaţă pe baltă

S-a născut în inima Deltei Dunării, la Mila 23, iar la 26 de ani s-a mutat la Galaţi, “la oraş”, cum îi place să spună. E pescar profesionist de la 18 ani, iar din 1957 s-a angajat la Întreprinderea Piscicolă Galaţi. “Am venit în Galaţi şi am pescuit timp de mai bine de 30 de ani în Brateş şi în toate bălţile din inundătura Prutului. Pe atunci, Brateşul era de trei ori mai mare, ţinea până la Tuluceşti şi era plin de peşte. Au venit îndiguirile şi a dispărut şi peştele”, îşi aminteşte Tănase Varabev. A ieşit la pensie în 1990, însă de pescuit nu a putut să se lase. Are microbul în sânge. Şi-a cumpărat o barcă imediat după pensionare şi a lucrat pe cont propriu. “În 1990 aveam o pensie de 12.500 de lei, cum erau banii pe atunci. Exact atât costa şi o barcă de fibră, aşa că mi-am cumpărat-o cu pensia pe o lună. Acum, aceeaşi barcă e 4.000 de lei, iar pensia mea este de 900 de lei. Asta ca să vedeţi diferenţa de nivel de trai. Cu barca pe care am cumpărat-o am început să pescuiesc în apele din jurul Galaţiului, am permis, sunt persoană fizică autorizată. Dar vă spun că nu mai e peştele care a fost odată. Păi, înainte de 1990, când ieşeam pe baltă umpleam barca de peşte mare. Am prins o sută, două sute de kile de peşte pe zi. Acum, doar câteva kile. Uite, de exemplu, ieri (luni, n.r.) m-am întors cu trei kile de peşte. Numai biban şi ştiuculiţă. Acum nici nu e vremea lui, că e apa foarte scăzută şi nu prea se prinde. Mai e primăvar