Nu premierul bulgar este duşmanul Arenei Naţionale. Cetatea este asediată dinăuntru
Mi s-a întîmplat să iau apărarea unui fotbalist. A unui antrenor, ba chiar şi a vreunui preşedinte de club. Pînă acum însă, nu am mai luat niciodată apărarea unui stadion. Cum există un început în toate, astăzi voi fi avocatul din oficiu al Arenei Naţionale. Acuzarea este reprezentată de prim-ministrul Bulgariei, Boiko Borisov. Un adversar redutabil.
Şeful Executivului de la Sofia spune că bulgarii nu au nevoie de un nou stadion naţional, fiindcă la meciurile din campionatul lor se strîng în medie doar 80-100 de suporteri. Ideea este simplă, stimaţi cetăţeni şi draghizili priateli, nu stricăm orzul pe gîşte. Sau prazul pe microbişti. Domnul Borisov are dreptate atunci cînd anunţă că nu se justifică o investiţie situată undeva între 20 şi 50 de milioane de euro, doar pentru fantezia de a avea o construcţie-mamut, unde fluieră mai mult vîntul decît arbitrul. Dreptatea înaltului oficial de la sud de Dunăre se termină atunci cînd ajunge la comparaţia cu Arena Naţională din Bucureşti. Din două motive.
Primul îl avantajează. Tînărul nostru stadion a costat de măcar 5 ori mai mult decît nenăscutul lor. Între suma confirmată de 230 de milioane de euro ( cu TVA, da, ştim!) şi maximum 50 la ei, este o diferenţă uriaşă. Poate vorbim despre un proiect cu un număr mai mic de locuri. Poate mîna de lucru, materialele şi apetitul pentru comisioane sînt mai mici în ţara lui Stoicikov. Al doilea motiv îl dezavantajeză pe Borisov. Arena Naţională din Bucureşti este un succes din punctul de vedere al audienţei. Un succes neanticipat nici de cei mai optimişti antreprenori. De la afluenţa constant ridicată, uneori record, la partidele Stelei (campionat sau cupe europene, nu contează), trecînd prin meciurile naţionalei şi încheind cu evenimente străine de fotbal - concertul Red Hot Chil
