Faptul că tema Europei și, cu atât mai puțin a Europei de Est, a lipsit aproape cu desăvârșire din confruntarea electorală dintre Barack Obama și Mitt Romney e un semn că între opțiunile/viziunile celor doi în această privință nu există diferențe semnificative. Nu ar fi fost o temă, un punct cu potențial de generare/pierdere de voturi în favoarea/defavoarea vreunuia dintre candidați. Acest lucru nu înseamnă că nu există interes din partea SUA pentru Europa și, mai restrâns, pentru Europa de Est. Ci doar că interesul (interesele) americanilor în această zonă e același (sunte aceleași) indiferent de cine ar fi rămas/venit la Casa Albă.

În acest sens, interesele SUA legate de România sunt destul de clare: stabilitate politică și economică în proximitatea granițelor cu Rusia (mai ales după eșecul ofensivei în avanposturile din Georgia și Ucraina, în discuție mai rămânân doar Moldova), acces la piața de consum și la resurse. Din aceste puncte de vedere realegerea lui Barack Obama reprezintă, totuși, câteva mici avantaje.

Pe de o parte, Obama a fost perceput ca fiind mai puțin războinic decât Romney. Ceva mai prudent și calculat. Acest lucru se traduce (pentru România) prin riscuri ceva mai mici de implicare (ca aliat) în extinderea conflictului din Orientul Mijlociu, ori într-o aventură precum cea a georgienilor (susținută, cel puțin mediatic-propagandistic) de NATO și SUA în vara lui 2008, pe ultima sută de metri a administrației Bush jr. O aventură taxată extrem de dur de armata rusă și cu consecințe tragice pentru Georgia.

Pe de altă parte, din punctul de vedere al urmăririi intereselor economice ale americanilor (implicit a companiilor americane) în România, e de așteptat ca lobby-ul să nu se intensifice. Asta nu înseamnă că, la ora actuală, lobby-ul nu se află la cote suficient de ridicate (de la Chevron și Exxon până la Smithfield – pentru a num