Intrate în legendă graţie romanelor lui Hemingway şi Malraux, dar şi datorită unei propagande necontenite, Brigăzile Internaţionale simbolizează romantismul antifascist manipulat cinic de către Internaţionala a III-a Comunistă, cunoscută în genere sub numele de Comintern. Sursa: CODRIN PRISECARU

Înfiinţată în 1919, această organizaţie a reprezentat, cum scria istoricul Richard Pipes, un front global anti-capitalist menit să exporte modelul bolşevic. Era vorba de ceea ce Lenin a numit "semnificaţia internaţională a Revoluţiei din Octombrie".

Războiul Civil a izbucnit în vara anului 1936. Republica Spaniolă se vedea confruntată cu o puternică rebeliune militară, sprijinită de mişcarea de extremă dreapta numita Falanga, largi grupuri din clasa de mijloc şi de Biserica Catolică. Hitler şi Mussolini s-au situat rapid de partea rebelilor. Anglia şi Franţa au adoptat politica de non-interventie. Spania republicană avea o nevoie disperată de ajutor logistic. Doar URSS era dispusă să-l ofere, dar preţul consta în crescânda dominaţie sovietică în Spania republicană. Odată cu armele (plătite în aur), soseau şi consilierii. Brigăzile Internaţionale fost organizate ca urmare a unei decizii a Cominternului. Iugoslavul Iosip Broz Tito şi italianul Palmiro Togliatti (Ercoli) au fost principalii coordonatori ai logisticii prin care voluntarii ajungeau în Spania (baza era la Paris). Comandantul Brigăzilor era comunistul francez André Marty, avându-l ca aghiotant pe Luigi Longo (Gallo), ulterior succesorul lui Togliatti la conducerea PC Italian.

În România, cazul pe care îl cunosc cel mai bine, nu pleca oricine dorea în Brigăzile Internaţionale. PCdR organiza operaţiunile (paşapoarte, contacte la Paris). Franţa era în plină politică de non-intervenţie, deci nu susţinea acţiunea de formare a Brigăzilor, chiar o sabota. Pe mama mea a condus-o la gara de Nord Gheorghe (Gog