Magistratul Ion Pleşca a decis să ne pună la punct aşa cum ştie el mai bine să o facă - târându-ne prin procese. Dar nu o face bărbăteşte, deschis, ci încearcă să ne închidă gura prin intermediul prietenilor lui care controlează cele două bănci.
Acum două luni, „Adevărul" a publicat o investigaţie în care dezvăluiam faptul că familia preşedintelui Curţii de Apel Chişinău a fost favorizată de două bănci la obţinerea unor credite de milioane. Nu voi reveni la detalii, voi aminti doar că acelaşi apartament al soţilor Ion şi Tatiana Pleşca a fost pus în gaj de câteva ori, iar suma totală a împrumuturilor este de câteva ori mai mare decât valoarea locuinţei. E curios, nu? Şi dubios, mai ales că e vorba nu despre un magistrat oarecare, ci despre preşedintele unei instanţe importante.
Şi ce credeţi că a urmat? S-a autosesizat Centrul Naţional Anticorupţie, Procuratura Generală, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Consiliul Superior al Magistraturii sau mai ştiu eu ce instituţii şi structuri care ar trebui să facă investigaţiile necesare pentru a verifica integritatea judecătorului Ion Pleşca? Pe naiba!
A urmat, în schimb, reacţia magistratului. Nu în „Adevărul", ci într-un ziar la care ţineam până mai ieri şi despre care mai păstram iluzia că nu se vinde chiar atât de uşor pentru 30 de arginţi şi nu acceptă să-şi pună paginile la dispoziţia unuia care atacă presa. Într-un amplu interviu judecătorul apare luminos şi se jură că tot ce am scris noi sunt minciuni şi că el este curat ca lacrima.
După care ne-am trezit cu „răvaşe de dragoste". Nu, nu de la Ion Pleşca, ci de la cele două bănci care au oferit credite. La 8 octombrie, poştaşul ne-a adus două cereri prealabile de la Victoriabank şi Moldindconbank. Parcă ar fi trase la indigo - datate ambele cu 05.10.2012, cu nemulţumiri identice (că am defăimat băncile şi le-am lezat reputaţia) şi cu c