Creştinii marchează, azi, Sărbătoarea Soborului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Iniţial, cultul îngerilor era asimilat credinţelor păgâne şi eretice, aceştia fiind cinstiţi împreună cu soarele, luna şi stelele, pe care le socoteau că au suflet viu. Erau, în vremea Sfinţilor Apostoli, eretici care se lăudau cu mândrie că urmează îngerilor prin înfrânare şi prin viaţa lor cea curată şi învăţau a se da aceeaşi închinăciune îngerilor ca şi lui Dumnezeu. De asemenea, existau alţii care considerau că îngerii sunt mai presus de Hristos.

Biserica creştină a înlăturat o astfel de credinţă rătăcită a închinării la îngeri, instituind dreapta credinţă şi vrednica cinstire a prăznuirii sfinţilor îngeri ca slujitori ai lui Dumnezeu şi păzitori ai neamului omenesc. Astfel, chiar şi în locurile unde astfel de erezii erau destul de puternice, a început a se săvârşi cu dreaptă mărire prăznuirea soborului îngeresc, zidindu-se biserici mari în numele Sfântului Arhanghel Mihail, căpetenia îngerilor.

Prăznuirea Soborului Sfinţilor Îngeri s-a ales în a opta zi a lunii noiembrie, care este a noua după luna martie – ce este întâia de la zidirea lumii – spre închipuirea numărului cetelor îngereşti, în număr de nouă, pe care le-a numărat Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Ultima dintre acestea este treapta Începătorilor, Arhanghelilor şi Îngerilor, care, după cum zice şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, „aceasta este ierarhia cea mai de jos şi mai aproape de noi”.

Dintre aceştia, primii se numesc Începătorii, pentru că sunt mai mari peste îngerii cei mai de jos, rânduindu-i spre împlinirea dumnezeieştilor porunci. Lor le este încredinţată îndreptarea a toată lumea şi păzirea împărăţiilor şi a domniilor, a neamurilor şi a limbilor. Fiecare împărăţie, neam şi limbă are păzitorul şi îndreptătorul ei, un înger din această ceată cerească