În 1977, Gene Hackman avea 47 de ani. Era deja faimos – ap`ruse în filme de mare succes ca “Filiera francez`”, “Conversa]ia”, “Sperietoarea”. În anul pe care l-am amintit, Stanley Kramer l-a distribuit într-o pelicul` care a devenit [i ea vestit` – “Principiul dominoului”.

_________________________________

Este vorba de o ecranizare dup` romanul cu acela[i titlu, pe care l-a scris Adam Kennedy. Tot el a semnat [i scenariul. Ei bine, filmul a r`mas cu mult mai cunoscut decât cartea. Despre autorul ei, stins din via]â în 1997, se vorbe[te din ce în ce mai pu]in. Dac` îl cau]i pe Google, primele pozi]ii le ocup` un celebru juc`tor de baseball care poart` acela[i nume.

P`cat. [i scriitorul Adam Kennedy ar merita mai mult` aten]ie.

“Principiul dominoului” este un thriller elaborat cu deosebit me[te[ug din multe puncte de vedere. Are o miz` puternic` [i o intrig` surprinz`toare, halucinant`. Se cite[te pe ner`suflate. Personajele sunt bine conturate [i credibile. La rândul ei, ac]iunea nu contrazice realitatea.

Dup` ce o cite[ti, în]elegi de ce Stanley Kramer [i-a dorit s` realizeze un film dup` aceast` carte. Autorul, beneficiar al unei remarcabile experien]e de scenarist, a scris-o cinematografic, în secven]e scurte, cu dialoguri nervoase, cu mut`ri rapide de cadru, f`r` s` se piard` în h`]i[ul digresiunilor [i f`r` complicate analize psihologice. Ceea ce nu înseamn` c` ele lipsesc. Tribula]iile eroilor le intuim din comportamentul lor, nemaifiind nevoie s` le ascult`m confesiunile. Ei cunosc st`ri contradictorii, de la speran]` la spaim`, de la insurgen]` la resemnare.

Protagonistul c`r]ii, Roy Tucker, isp`[e[te într-o închisoare de maxim` securitate o condamnare de dou`zeci de ani pentru omor. Dup` cinci ani de deten]ie prime[te o vizit` ciudat`. Un oarecare Marvin Tagge îi promite punerea în libertate, o mare sum`