Premierul Victor Ponta iar vrea la Consiliul European. De data asta – o fi învăţat ceva din greşeli?... – s-a făcut cuminte şi cere voie, nu mai fură startul pentru a ajunge primul la Bruxelles, ca data trecută. A declarat că va cere oficial mandat din partea preşedintelui Traian Băsescu şi va informa Parlamentul. În ciuda aparenţelor de cooperare şi bună purtare, dacă privim la „stilul politic“ demonstrat pînă acum de Victor Ponta, probabil că asta nu e decît o şmecherie internă: dacă preşedintele va zice nu, Ponta şi ai săi vor putea o săptămînă-două să trîmbiţeze din nou la televizor că „Băsescu e dictator“ ş. cl. Iar preşedintele va spune nu, pentru că n-are nici un motiv să spună da. Deci, ceva marfă pentru campania electorală e asigurată.

DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe an Problema e alta. La Consiliul European din 22-23 noiembrie va fi vorba despre ceva foarte important: bugetul UE pentru 2014-2020. Se va „arvuni“, adică, o bună parte din viaţa noastră în următorii ani, se va negocia între state şi Comisia Europeană cine ce capătă. Va fi dur. Pentru asta, e nevoie de cineva care să aibă o oarecare experienţă şi o oarecare credibilitate în faţa celorlalţi şefi de state şi de guverne. Fiecare ţară se va strădui să obţină cît mai mult şi, în baletul complicat şi încrucişat al intereselor celor 27, trebuie să ştii pe ce lume te afli. Pe la începuturile sale ca preşedinte, nici Traian Băsescu nu prea ştia. A şi declarat o dată (deh, gafă!) că nu se simte bine în aceste deplasări la Consiliul European. Se şi vedea asta: era stîngaci, iar ceilalţi lideri nu prea îl băgau în seamă. Între timp, a învăţat ce are de făcut şi, în plus, a rămas „veteranul“ Consiliului, dat fiind că mulţi dintre ceilalţi şefi de state ori de guverne s-au schimbat între timp. Turbulenţele suspendării