Şi-a dezvoltat rezistenţa în atletism mergând pe jos 6 km de acasă până la şcoală. Ulterior a devenit campioana europeană de juniori şi medaliată cu bronz la CM de juniori.
Fotbaliştii i se adresează şi cu „domn’ arbitru”, nu intră pe teren fără mai multe perechi de cartonaşe şi susţine că nu i s-a întâmplat să nu ţină pasul cu jucătorii.
Cătălina spune că l-ar putea arbitra fără probleme şi pe prietenul său, Răzvan Dobre, component al echipei de Liga a 2-a Chindia Târgovişte.
Cătălina Oprea (26 de ani) e un caz unic în atletism. Sau o excepţie în arbitrajul din fotbal. Depinde din ce unghi priveşti. Acum nu mai aleargă pe portativul din jurul terenului, ci chiar pe covorul verde. E frumuşică de te dă pe spate, dar jucătorii nu-i fac ochi dulci. Ar vedea roşu... sau s-ar îngălbeni. De ruşine!? Mulţi dintre ei habar n-au că tipa a flirtat cu podiumurile marilor competiţii din atletism. E campioană naţională în probele de semifond, deţine în palmares două titluri de campioană europeană de juniori, ştanţate cu record mondial la 2.000 m obstacole. Amintiri...
Cum ai început atletismul?
Eu învăţam în Pucioasa şi pe la 12 ani am participat la un cros pe oraşe în judeţul Dâmboviţa. L-am câştigat şi antrenorul Nicolae Guţoiu a văzut în mine o sportivă de viitor. M-am transferat în clasa a 7-a la o şcoală din Târgovişte, am stat la cămin şi apoi au venit selecţiile la loturile naţionale de juniori. Când eram mică, toată lumea ştia de Gabi Szabo, iar eu îmi lipeam în agenda de antrenament poze din ziare cu ea. Nu-mi imaginam pe atunci că voi avea ocazia să o cunosc.
Aveai nişte calităţi care te ajută şi în cariera actuală...
Cred că aveam rezistenţă foarte mare la efort şi impresionam prin multă muncă. Şi poate că viaţa mi-a dezvoltat pasiunea pentru alergat. Eu locuiam la 3 km depărtare de şc
