E adevarat, glosare si liste de nume populare romanesti de plante circulau inca din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, insa abia cu lucrarea lui Simion Florea Marian, cititorul are posibilitatea de a intelege diferentele esentiale intre peisajul timpuriu al tatonarilor si al incercarilor entuziaste si recolta bogata a unui studiu vast, doct si sistematic asupra unor fapte definitorii de civilizatie. In aceste zile schimbatoare de noiembrie, citesc o lucrare pentru care am scormonit si bibliotecile si internetul, reusind in cele din urma sa o achizitionez: Botanica poporana romana a lui Simion Florea Marian. Am aflat tarziu despre aparitia ei, desi aveam cunostinta de existenta celor aproape 6.000 de pagini manuscrise care, iata, au vazut lumina tiparului la mai bine de un veac de la trecerea la cele vesnice a autorului lor, mare carturar si dascal. Tiparirea celor trei volume de aproximativ sapte sute de pagini fiecare a inceput in 2008 si, din pricina sincopelor de finantare, s-a incheiat in 2010. Peripetiile publicarii le poate relata editorul lucrarii, d-na dr. Aura Bradatan, absolventa a Facultatii de Litere a Universitatii din Iasi, actualmente muzeograf la Muzeul Bucovinei din Suceava. Eu scriu doar ca lucrarea lui Simion Florea Marian imi pare de o extraordinara valoare culturala si ca ar fi mare pacat daca, din diverse pricini, aceasta enciclopedie uluitoare prin conceptie si prin realizare nu ar ajunge macar in bibliotecile universitare romanesti. Nu gasesc ca exagerez daca afirm ca rodului unei munci intelectuale de o viata ii sade mai bine in mintea si in inima cititorilor decat in depozitele editurilor. Botanica poporana romana conceputa de parintele Marian, pe care marele Hasdeu il considera cel mai bun etnograf roman al timpurilor sale (sfarsitul veacului al XIX-lea si inceputului secolului XX), este cu totul remarcabila. Inainte de toate, ea este