Investitorii iberici au dominat piaţa imobiliară românească în perioada de „boom“, cu planuri care promiteau un volum de investiţii ce depăşea pragul de 6 mld. euro. Criza a destrămat însă visul conchistadorilor.

Începând cu 2003, piaţa românească a devenit atractivă pentru dezvoltatorii israelieni şi greci, care au profitat de un teren arid. În 2005, piaţa a fost asaltată de investiţiile masive în achiziţii de portofoliu realizate de fondurile austriece. Tot atunci, dezvoltatorii britanici şi-au făcut simţită prezenţa prin investiţii strategice în terenuri, iar din 2006 companiile de dezvoltare spaniole au acaparat piaţa imobiliară românească prin investiţii orientate cu precădere spre proiecte rezidenţiale. Ibericii au reuşit să facă plasamente de circa 900 mil. euro pe piaţa locală, însă majoritatea banilor au fost îngropaţi în peste 240 de hectare de teren. Planurile spaniolilor prevedeau dezvoltarea a zeci de mii de apartamente, însă majoritatea nu au ieşit de pe hârtie. „Sunt două categorii de investitori spanioli: cei care au trebuit să plece din cauza problemelor mari de acasă, chiar dacă aici nu le era atât de rău, şi cei care încă mai sunt pe piaţă. Noi vrem să rămânem, deşi mergem cu motoarele la relanti. Ni s-au mărit dobânzile. Am prelungit împrumuturile. Au făcut şi băncile nişte compromisuri, pentru că altfel ar fi trebuit să ne execute demult“, povesteşte Ionuţ Dogaru, country manager Grupo Lar România, companie care, în peste patru ani de criză, a finalizat doar unul dintre proiectele anunţate: Natura Residence din Băneasa, cu 187 de apartamente, din care mai are de vândut 25 de unităţi, iar din al doilea proiect, Serena, din zona Viilor, a finalizat doar prima clădire cu 100 de apartamente, din care mai are pe piaţă 40 de locuinţe. „Problema este că am cumpărat terenurile la preţuri mari, iar acum dezvoltările nu mai aduc niciun randamen