După 22 de ani de tranziţie care nu se mai termină, România a rămas o ţară bogată cu oameni săraci; ţara care vinde forţă de muncă şi resurse ieftine; ţara cu industrie puţină, dar nici aceea a ei; ţara cu un potenţial agricol imens, dar nefolosit; ţara unde se consumă mai mult decât se produce, consumându-se produse scumpe din import; ţara în care profiturile obţinute de străini se transferă în străinătate fără nici o îngrădire.

În timp ce baza economică a României se "subţiază" pe zi ce trece, suprastructura devine din ce în ce mai „stufoasă", cu zeci de instituţii parazitare, supra­dimensionate, superbirocratizate şi supercorupte. Bugetul ţării este destinat, în cea mai mare parte, rambursării înrobitoarelor împrumuturi externe (adevărate lanţuri la gâtul generaţiilor viitoare). Astfel că o mică parte rămâne pentru investiţii, pentru dezvoltare, iar învăţă­mântul şi sănătatea sunt mereu vitregite de fondurile necesare funcţionării lor normale, ceea ce a dus la degradarea fără precedent a acestor importante activităţi pentru educaţia şi sănătatea poporului român. În spitale, mizeria şi lipsa de medi­ca­mente au devenit "boli cronice", în timp de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate s-a dovedit un prost adminis­trator al fon­durilor destinate sănătăţii - o instituţie parazitară supradimensionată, care con­sumă pentru întreţinerea pro­priului aparat sume mari din fondurile destinate bol­navilor. La medicii de familie (de ce li se zice aşa?!), îţi trebuie programare, de parcă boala se poate programa. La conducerea instituţiilor statului au ajuns non-profesionişti, clientela partidelor ajunse la putere, corupţia, birocraţia şi dezinteresul pentru rezolvarea problemelor cetăţeanului de rând făcându-şi loc în aceste instituţii supradimensionate şi superbirocratizate, care n-au înţeles că ele au rolul de a-i sluji pe contribuabili şi de a-i trata cu respect.