Uneori am impresia că mulți dintre noi, oamenii, am uitat să fim recunoscători. Am uitat să ne bucurăm, de asemenea. Din diverse cauze, cu siguranță, proprii fiecăruia dintre noi. Dar, cred eu, ar trebui ca măcar din când în când, să ne revizuim purtarea – ca să zic așa – și să ne gândim la toate lucrurile bune din viața noastră. Cu siguranță vom găsi măcar vreo două-trei motive să îi mulțumim Lui Dumnezeu pentru ce ne-a dat sau să le mulțumim celor dragi pentru tot ce fac pentru noi. În ciuda tuturor greutăților care există în viețile noastre, în ciuda momentelor în care ne dorim cu ardoare să fim în altă țară, sunt sigură că vom găsi motive de fericire în orice zi. Ar trebui să învățăm sau să reînvățăm să mulțumim divinității sau universului – fiecare după credință – pentru că suntem sănătoși (e lucru important să fii sănătos!), pentru că avem lângă noi oameni care ne iubesc, pentru că avem un loc de muncă…și lista o puteți continua domniile voastre. Poate chiar deveni un „lucru de făcut” măcar săptămânal, dacă nu zilnic!
Scriu aceste rânduri într-o zi de sărbătoare, este joi și mă număr printre sărbătoriții de Sfinții Mihail și Gavril. În zile ca acestea (și nu numai) îmi dau seama că am în viața mea oameni care mă iubesc, prieteni de care mi-e foarte dor, dar care mă sună foarte des, oameni dragi care mi-au urat cele bune din suflet, părinți (pe care îi iubesc) buni, încă în viață, Slavă Domnului, o familie așa cum n-am visat niciodată. Și aș mai putea adăuga și alte motive, dar mă opresc aici. Ce vreau să spun este că pentru toate acestea și multe altele, îi mulțumesc Lui Dumnezeu.
Îmi permit să vă sfătuiesc și pe domniile voastre să fiți recunoscători, să vedeți părțile bune ale vieții, să vă păstrați optimismul ca pe un bun de preț, să îi prețuiți la adevărata valoare pe cei dragi. Regretele nu sunt bune, de aceea cred că lucrurile trebuie făcut
