În China asistăm la o schimbare a conducerii în condiţii de opacitate totală, în profund contrast cu lecţia de democraţie pe care a dat-o recent America. Dacă prima mare economie a lumii, Statele Unite, şi a doua mare economie a lumii, China, sunt total dependente în prezent una de alta, în materie de cultură şi practică politică ele se află la ani lumină.

Analizăm în cele ce urmează schimbările care se anunţă în China şi care sunt de natură să suscite numeroase semne de întrebare, chiar şi de nelinişte. În principiu s-ar putea spune că avem de-a face, în China, cu o împrospătare generaţională la vîrful piramidei. Un om de 69 de ani, preşedintele Hu Jintao, care încarna puterea supremă, pleacă de la cîrmă şi vine în locul lui un om cu zece ani mai tînăr, Xi Jinping. In mod normal astfel de veşti ar trebui să ne bucure.

In mod normal, cînd vin la putere oameni mai tineri ei ar trebui să fie mai deschişi din punct de vedere politic, mai ataşaţi valorilor democratice, mai pasionaţi de ideea de libertate. Aceste reguli nu se aplică însă cînd vine vorba de China. Cine crede că înţelege ce se întîmplă în China este nebun, spun deseori jurnaliştii. După ce întreaga lume a asistat la spectacolul, pasionant şi tonic, al alegerilor prezidenţiale americane, planeta asistă acum la o ceremonie extrem de codată în China. Dacă în Statele Unite alegătorii ştiau absolut totul despre candidaţii la prezidenţiale şi despre programele lor de guvernare, în China un miliard trei sute de milioane de locuitori nu ştiu nimic esenţial despre omul care îi va conduce în viitorii ani.

Despre acest om care se numeşte Xi Jingping cotidianul francez "Ajourd’hui" spune că va fi adevăratul stăpîn al lumii (“le vrai maître du monde"). Poate că nu suntem încă în această situaţie, dar un lucru este sigur: China este angajată într-o competiţie acerbă cu Statele Unite şi are un scop