Intrăm din nou în teritoriul acerbelor confruntări electorale. Cetăţeanul alegător are dreptul să ştie, deci, ce i se oferă. Nu în pachetele promoţionale cu minciuni şi minciunele de partid, ci în realitate!
Politică de tarabă, ştie toată lumea ce înseamnă; nu are rost să pierdem prea mult timp cu definiţiile. E suficient să arunci privirea roată şi, de la Cuza-Kogălniceanu, la Ponta-Tăriceanu, pot fi "admirate" toate faţetele comercial-pecuniare ale acestei atît de atrăgătoare, "productive" şi fascinante activităţi sociale, transformată la noi în ocupaţie de bază pentru o aşa-zisă "clasă politică", care altfel ar muri de foame, pentru că nu ştie să facă mare lucru în vreun domeniu de calificare profesională! Politica de tarabă este locul unde se cumpără şi se vînd avantaje materiale majore, obţinute legal sau ilegal pe seama statului şi a bugetului său, de la finanţări masive de proiecte de cercetare, care nu cercetează nimic, la negocierea influenţei în contracte de atribuire cu firmele mari ale lumii, dispuse, pentru sutele de milioane de euro ale unei afaceri, să scape printre degete cîteva milioane, pentru a "unge" roţile de partid şi de stat de care depind, la noi, "marile decizii politice". Se tranzacţionează funcţii, pentru că ele au darul miraculos de a arunca asupra anonimelor persoane ale politicii noastre mantia unor calităţi pe care cei în cauză nu le-ar putea măcar visa vreodată, necum să le dobîndească. Se cumpără şi se vînd poziţii şi titluri, fără de care ambiţiile de mărire demne de patentul unui Monsieur Jourdain, ar rămîne nesatisfăcute!
Politica de soluţii se află la polul opus. Idei, programe, dezbateri şi confruntări electorale sunt menite să scoată la lumină şi să promoveze soluţii la acele probleme ale societăţii, pentru care orice abordare sectorială ar fi ineficientă, dacă nu cu totul detrimentală. Politica a fost inventată to