Cand Barack Obama a tinut discursul de invingator, iar Mitt Romney si-a recunoscut infrangerea, unele estimari anuntau ca la votul popular presedintele in functie ar fi fost infrant cu un procent.
Era posibil ca majoritatea americanilor sa nu-l mai fi vrut pe dl. Obama si totusi domnia sa sa fi castigat datorita votului electorilor, acel sistem de vot indirect, foarte complicat, la care americanii nu vor sa renunte dintr-un traditionalism mai degraba intelept decat incapatanat, desi cei mai multi recunosc ca este depasit.
Si, cu toate ca Barack Obama aproape a pierdut votul popular (nici acum victoria nu e sigura), nu am auzit nicio voce care sa-i conteste legitimitatea. Si, desi diferenta dintre voturile electorilor (doua treimi in favoarea lui Barack Obama) si votul popular (doar 2 milioane de voturi in plus pentru Obama) este uriasa, nimeni nu a inceput sa-i acuze de mai stiu eu ce nemernicii pe acestia.
Mitt Romney si-a recunoscut infrangerea fara obida, fara ironii si acuzatii, inca inainte de a cunoaste datele finale ale votului popular, fara a sti daca cei mai multi dintre americani l-au vrut pe el sau pe Barack Obama.
Sustinatorii sai s-au resemnat pentru inca 4 ani, Barack Obama si simpatizantii sai si-au savurat linistiti victoria. Elegant, demn, linistit, dupa o campanie de o duritate extrema, care a mai si costat vreo 6 miliarde de dolari.
Fiecare dintre parti a acceptat fara cracnire regula jocului chiar inainte de a sti daca ea concorda sau nu cu vointa majoritatii. Pentru ca americanii, traitori intr-o democratie stabila si puternica, au inteles ca majoritate fara reguli inseamna haos, anarhaie si, in ultima instanta, dictatura.
Ei stiu ca democratie fara reguli de fier nu exista. De aceea, la aceste alegeri, nu s-a intamplat ce s-a intamplat in aceasta vara in Romania. Spuneam ca
