Domnul Mihail Neamţu nu a înţeles un lucru din toată dezbaterea pe care el însuşi a provocat-o recitând versurile poetului legionar Radu Gyr, la lansarea de la Operă a candidaţilor ARD: discuţia nu este despre Radu Gyr, ci despre Mihail Neamţu.
Dacă domnul Neamţu ar fi fost atacat după vreun curs de teorie a literaturii sau vreun cenaclu, atunci lamentările sale ar fi fost pe deplin justificate. Dacă cineva ar fi pus sub semnul întrebării suferinţele miilor de oameni din temniţele comuniste şi reţeaua rezistenţei prin cultură şi credinţă - şi aici şi-ar găsi locul şi Radu Gyr - din nou ar fi fost justificată revolta sa, pe Facebook şi pe blog, sub titlul "Lacrimi şi morminte".
Dacă domnul Neamţu ar fi fost la prima abatere, probabil că discuţia ar fi fost de mult închisă. Cum de altfel închisă ar fi fost şi discuţia despre scrierile sale legionare de tinereţe, publicate în "Puncte cardinale", dacă domnia sa nu ar fi recidivat.
Perseverenţa cu care se poziţionează însă pe coordonatele unui sistem care sub aparenta promovare a valorilor creştine a cultivat intoleranţa până în forma sa absolută, acest lucru este periculos. Şi cu atât mai periculos este faptul că domnul Neamţu o face în cunoştinţă de cauză. "Sunt eclectic* ", s-a descris el nonşalant.
Domnul Neamţu nu este "eclectic" în faţa oglinzii din baia personală. Exhibiţionismul său doctrinar se manifestă, într-o societatea polarizată până la ură, într-un cadru organizat, politic, în care printr-un concurs de împrejurări domnia sa a ajuns formator. Statut pe care, prin uşurinţa cu care vrea să expedieze episodul de la Operă, demonstrează că vrea să şi-l păstreze cu orice preţ.
De altfel, dacă ar fi să urmărim evoluţia sa, cel puţin din ultimul an, Mihail Neamţu dă dovadă că o poate face. Bun orator, cu un parcurs educaţional remarcabil, a reuşit să se agaţe de toţi oamenii momentului.
