Aparent, ca locuitor al sectorului 3, sînt un tip mai fericit. Am mai scăpat de o factură. Nu mai există contracte individuale pentru colectarea gunoiului la noi în sector. Primăria va plăti de acum înainte serviciile de salubritate, din bugetul local. Aparent, e un aranjament convenabil pentru toată lumea. Noi, asociaţia de locatari, scăpăm de nişte bani de colectat în ritm trimestrial. Rosalul are siguranţa încasărilor. Primarul are prilej de umplut zona Unirii cu bannere în care ni se laudă cu o gratuitate suplimentară, oferită de administraţia-i înţeleaptă.

DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat Să vedeţi cum am ajuns aici. S-a presupus că orice proprietar, locuitor al sectorului, încheie un contract de servicii de salubritate pe care îl plăteşte regulat. Se presupune că acel „oricare locuitor“ produce o anumită cantitate de gunoi de care trebuie să scape. Asta costă. Vine firma (în cazul ăsta, Rosalul), încheie un contract cu locuitorul şi îl scapă de gunoi. Aşa a mers cîţiva ani. La un moment dat, blocul meu a început să aibă probleme cu plăţile. Unii dintre locatari (vreo patru) nu au mai plătit întreţinerea, din varii motive. Căi de recuperare a restanţelor nu prea aveam. De unde avocat, de unde timp pentru hîrtii, somaţii, tribunal? Sîntem doar 12 familii în bloc. Au năvălit peste noi furnizorii. Prima victimă: gazele. Ne-am pus centrale proprii. A urmat apa. Am reeşalonat. A venit la rînd curentul din părţile comune. O vreme am avut beznă pe scară, apoi ne-am montat pe fiecare etaj cîte un bec cu senzor de mişcare. Cu liftul am rezolvat rapid: abonamentul este plătit de etajele de sus, iar factura este dedusă din plata întreţinerii. La un moment dat, a venit rîndul Rosalului. Nu au mai venit să ridice gunoiul din tomberoanele colective. Oricum, erau din ce în ce mai puţine, pentru că ni le-au tot