Fanii Rapidului, nemulţumiţi, au vandalizat cofetăriile lui Copos – se pare că asta a fost picătura care a umplut paharul. Aflăm, din gazete, că patronul clubului nu mai vrea. Copos nu mai poate. Copos a obosit. Este dreptul lui. Trebuie înţeles. Cui nu i s-a întâmplat vreodată să-i vină să-şi ia câmpii, să lase totul baltă şi să se refugieze pe altă planetă? Mai ciudate îmi par articolele compătimitoare în care Copos este denumit „preşedinte fondator” al Clubului Rapid. De unde şi până unde? Clubul Rapid a fost fondat în 1923 (prima participare în Divizia A: 1932), iar George Copos s-a născut 30 de ani mai târziu. Fondator – zice dicţionarul – este „o persoană care fundează, care întemeiază”, iar „a funda” înseamnă „a pune bază, a întemeia, a institui”.
Ce a întemeiat Copos, câtă vreme nici nu se născuse pe vremea când făceau performanţă la Rapid Baratky, Dungu, Macri, Auer, Filoti, Ozon, Apolzan, Sipoş, Vetzer &comp.? Tot aşa procedau boierii ce dregeau pe ici-colo, în vremurile apuse, câte o biserică şi, apoi, înlocuiau chipurile din tabloul votiv şi rădeau cu dalta numele ctitorilor din pisania de la intrare, spre a se cocoţa în locul adevăraţilor întemeietori. Mai păstrez un vechi program din vremea în care Teatrul „Giuleşti” avea sala lipită de zidul stadionului şi mi se jucau piesele acolo. Caietul-program al comediei „Fotbal” (recunosc, subţirică!) conţine, într-un spaţiu publicitar, şi un scurt istoric al clubului. În care sunt menţionaţi adevăraţii fondatori: actul de înfiinţare a fost semnat, în 1923, de maistrul Teofil Covaci şi de Grigore Grigoriu, alături de Geza Ginger, strungari la Atelierele „Griviţa”. Ăştia-s fondatorii.
Ce a fondat Copos? Poate fondante, fiindcă a fost adus la club abia în 1992 (!), preşedintele de atunci, Mircea Pascu, motivându-şi în presă, după cum urmează, gestul: „L-am adus pentru că dl Copos deţinea cofetăria A
