Traim intr-o lume in care dezvoltarea omului a ajuns sa se margineasca la partea materiala, intr-o lume in care lupta pentru existenta si preocuparea pentru consum ne-au departat de fiinta noastra interioara.
Tot mai grabiti, tot mai acaparati de minunile tehnologiei, tot mai preocupati de tot ce ne ofera societatea de consum, am uitat de unde venim si pentru ce traim, am uitat ca avem suflet. Un suflet care nu poate fi pacalit cu iluzia confortului material, un suflet care are nevoie de traire autentica, de traire profunda, un suflet care are nevoie de apartenenta si de iubire.
Tragand obloanele luminii interioare, pentru a ne agata de poleiala societatii actuale, fiecare din noi resimtim din plin criza de identitate. A fi roman adauga o apasare in plus la dezorientarea personala: o accentuata criza de identitate nationala. Negand toate valorile care ar trebui sa ne lege, luand in bascalie ideea de patriotism, am ajuns sa ne fie rusine ca suntem romani.
Traind in mijlocul nostru, dar mai apropiati de Dumnezeu prin faptele si credinta lor, marii duhovnici au simtit acest pericol al dezbinarii care ii paste pe romani. Mesajul lor, plin de substanta, nu ar trebui sa fie ignorat de nici unul dintre noi.
Sa nu uitam ca suntem romani
Slujitor la Manastirea Petru Voda, parintele Iustin Parvu, care a cunoscut asprimea inchisorilor comuniste, intelege cu durere ca "a fi roman" reprezinta astazi o apasare pentru multi. "Tara este batjocorita de conducatori", insa fiecare avem particica noastra de responsabilitate pentru situatia in care ne aflam, fiind "certati" pentru acest lucru:
"Suntem un popor mai dezorientat si mai neunit decat toate cele din jurul nostru. Dumnezeu ne-a dat cele mai frumoase daruri, insa pare peste puterea noastra sa le administram, sa le sporim.
Neamul este dezmembrat si
