Scris de Veronica Bursaşiu - Editura Theosis a publicat Pseudokinematikos I şi II, cu recomandări de la critici de film şi eseişti.

Proiectul Pseudokinematikos s-a concretizat în două volume editate în 2010 şi 2012 de Theosis Oradea cu prefaţe de Lucian Mircu.

Volumul „Fals tratat de cinema românesc I” (2010) cuprinde eseuri („În căutarea icoanei pierdute”, „Spovedania unui cinefil”), recenzii de cărţi (Tarkovski – Filmul ca rugăciune, Fantasme şi adevăruri – O carte cu Mircea Săucan…), portrete de cineaşti (Dan Piţa, Mircea Veroiu, Dan Nuţu, Claudiu Bleonţ, Petre Nicolae…) şi chiar de monahi cinefili (Nicolae Streinhardt, Părintele Valerian de la Pătrunsa – ex-actorul Dragoş Pâslaru). Film şi religie

„Autorul Marian Rădulescu e un îndrăgostit iremediabil de cinema. Dar şi un căutător al desăvârşirii lăuntrice, care ştie să-şi păstreze busola spirituală în aventura prin hăţişurile artei a 7-a. Pseudokinematikos II confirmă această dublă consacrare, sesizabilă încă din cartea de debut. Dar mai sunt compatibile, în această epocă a disensiunilor, cele două coordonate – filmică şi religioasă? Rădulescu ne arată că da, ori, mai bine zis, alege chiar el filmele în care cele două dimensiuni – cultura omului din afară şi cea a omului lăuntric – dialoghează. Pentru a ajunge, astfel, pe căile subiective ale unor note de lectură, la piesele de rezistenţă ale istoriei filmului, cele care modelează generaţii”, spune criticul de film Elena Dulgheru. O „Biblie” a filmului

„Un volum gin-tonic, care melancolizează şi trezeşte în acelaşi timp. «De ce să mai citeşti cartea când poţi să vezi filmul?!» Rădulescu ne-a dăruit o carte fără de care nu putem vedea filmul. Erudit, rafinat (ştie să deguste atât cinematograful cubanez, cât şi cel românesc din perioada comunistă), generos dar şi acerb, aşa este autorul lui Pseudokinematikos II. Bucuriile filmului restituie ci