Armagnacul este cea mai veche „apă vie" (distilat) a Franţei, obţinută prin distilarea vinurilor albe din regiunea Gascogne (Gasconia) datează de la 1411-1441. Fiind maturat mulţi ani în butoaie de stejar negru, el dobândeşte gusturi şi arome spectaculoase.
Numit cândva „apa vieţii veşnice", în Evul Mediu Armagnac-ul a devenit faimos pentru proprietăţile sale terapeutice - consumat cu moderaţie, el hrăneşte, stimulează şi încântă spiritele. Se spune că în el a stat secretul puterii celebrilor Muşchetari...
Epoca sa de glorie a început în secolul al XV-lea, când a devenit un veritabil produs de consum. Din sec. XVII datează primele atestări ale comercializării Armagnac-ului. Tot atunci, olandezii au cumpărat aproape tot vinul produs pe coasta franceză a Atlanticului, cu excepţia celui din Bordeaux, pe care l-au cumpărat englezii. Negustorii olandezi au navigat în susul râului Garonne şi au încheiat primele contracte cu podgorenii gasconi din regiunea Gers. Temându-se de concurenţă, bordelezii au interceptat bărcile la întoarcere, sub pretextul că numai vinul din Bordeaux poate fi transportat pe râu. Cum această interdicţie se adresa doar vinului, nu şi alcoolului, gasconii au început să distileze vinul. Olandezii au început să cumpere cantităţi uriaşe de alcool din Armagnac, pe care le foloseau pentru a stabiliza vinurile pe care le vindeau clienţilor din nordul Europei.
În 1730, această „apă vie" avea mari fluctuaţii de calitate, dar a devenit un adevărat produs comercial. Pentru a se proteja de aceste fluctuaţii, producătorii au început să-şi facă rezerve şi să păstreze distilatul în butoaie. Aşa s-a născut minunea numită Armagnac...
Apoi, în anii 1870, viile au fost distruse de filoxeră. Ele au renăscut la începutul secolului al XIX-lea, când comerţul cu Armagnac atinge apogeul. În 1909, Preşedintele Fallières, un om al locului, delimitează
