În plictiseala de alegeri americane şi de alegeri româneşti, cu învingători ştiuţi dinainte, am ales să tot citesc despre plictiseala chinezească unde măcar ăia nu pretind că nu ştiu dinainte şi cîştigătorii, şi politicile. Alegerile din 2012 din părţi importante ale lumii au fost un uriaş vot pentru păstrarea status quo-ului. Lumea pare să spună: simţim Apocalpsa, stăm pe loc şi aşteptăm, oricum n-avem de ales. Apropo de asta, un text bun (aici) despre cît de republican e Obama şi despre cum a rămas la putere un soi de Romney.

Despre ce se întîmplă zilele astea în CHINA presa românească ori nu scrie, ori bagă tot felul de materiale cu fitile anticomuniste şi glumiţe. Au şi fost ocupate ecranele de meciul Obama-Romney care va rămîne în istorie drept cel mai scump şi drept cel mai supraestimat de jurnaliştii americani, bine alimentaţi de publicitate electorală.

Am citit cît am putut despre o lume pe care nu o cunosc. Şi am ales cîteva firimituri, mai mult ca un îndemn să nu uitaţi totuşi de un eveniment politic foarte important. Aşadar, cunoscătorii Chinei să ierte naivităţile: va fi a doua oară în istoria Partidului Comunist Chinez cînd liderul se schimbă paşnic (prima schimbare paşnică de ştafetă, de la Jiang Zemin la Hu Jintao) Politburo-ul are 25 de membri – 9 în comitetul director – 7 dintre ei vor fi înlocuiţi. Lupta de culise ţine de ani de zile. În timpul congresului doar se anunţă învingătorii Urmaşul lui Hu, XI Jinping, este cunoscut ca viitor “şef” încă din 2007. Va prelua puterea în martie 2013 Şi mai clar a fost cine va lua puterea cînd BO Xilai a devenit eroul unui imens scandal – avea şanse reale la succesiune, era fiul unui “părinte fondator” al partidului. A fost exclus din Biroul politic şi a devenit în cîteva luni simbolul corupţiei chineze. Discursul de ieri, raportul pe ultimii 5 ani prezentat congresului, al lui Hu Jintao a prezent