Sublima sau Înalta Poartă avea mare pricină de supărare dacă vreunul dintre cei aflaţi în stare de vasalitate uneltea, pregătea sau se deda făţiş la acte de nesupunere care priveau tentativa de neascultare a înaltelor porunci slobozite de padişah.

O atare faptă era bine încetluită în hrisoavele de pedepse ale legiuitorilor acelor vremuri, fapta fiind considerată a fi din categoria “hicleniilor” ce se pedepseau cu duritate, fie ascuţiş de iatagan ori şnur repede alunecător dimprejurul gâtului!

Hiclenii sau viclenii, ca şi faptele lor era categoria cea mai hulită de Sultanul domnitor peste mulţime de limbi. Furia nedomolită a urmaşilor lui Baiazid faţă de autorii unei asemenea fapte, hiclenia era revărsată şi asupra familiei autorului, coconi de tâţă sau mergători de-acuma, muiere de toate vârstele şi frumuseţile, inclusiv unele slugi care împărtăşeau soarta foştilor stăpâni.

Concluzia scurtă la cele de până acum, una singură, anume aceea a dispreţului total faţă de autorii unor astfel de fapte şi hărăzirea lor morţii urmând ca numele să fie pe veci dat dispreţului public.

În pofida acestui tratament juridic fapta ca atare a făcut vogă în toată lumea şi nu există filă de istorie a vreunei naţii care să nu fi fost maculată de acest gen infracţional, unele demne de a fi admirate, altele, dimpotrivă, demonizate până în zilele noastre. Orice act de trădare înseamnă un ”ce câştig” sau “mic câştig” ori “mie ce-mi pică?” Sigur că sunt momente diverse şi tentante, în viaţa unui om, mai ales dacă acesta este de profesie politician, care sunt dincolo de orice regulă sau uşoară urmă de morală. Interesul poartă fesul şi orice câştigător al unei campanii electorale nu prea va fi ţinut să explice cum şi în ce fel a obţinut victoria în alegeri.

La noi la Romanica anului de graţie 2012, ceea ce s-ar numi “campanie electorală” a debutat, hăt, cu mult