Clonarea la nivel de mamifere e un fapt consumat. S-au creat exemplare identice. Nu ştiu dacă e cineva care să înţeleagă în totalitate implicaţiile. Nu e musai să credem afirmaţiile lăudăroase - precum cele ale medicului ăla italian - conform cărora s-ar fi clonat deja oameni. Dar nici nu trebuie să luăm de bune asigurările că aşa ceva nu s-a întâmplat şi nici n-o să se întâmple prea curând. Tehnic este evident posibil. Ce mi-e oaia, ce mi-e omul? Sigur, cercetătorii susţin că scopul e nobil, să se cloneze doar organe de schimb (ne putem aştepta să apară şi magazine de profil, ca la maşini), însă nobil era obiectivul şi când au început lucrările de la Los Alamos. Să nu ne facem iluzii: dacă nu există deja, vor exista cu certitudine clone umane. Inclusiv cu amprente tactile, vocale şi oculare identice. Minunate perspective pentru infractori!
Bărbaţi care rămân gravizi şi nasc, ba încă în mod repetat, există de asemenea. Deocamdată ştim de unul, dar nu numărul e semnificativ aici. E adevărat, vorbim despre un bărbat care a fost femeie - sau invers, nu contează, căci se practică şi schimbările repetitive de sex la aceeaşi persoană, până ce în final (sau de la bun început?) avem de-a face cu un hibrid, dotat cu de toate, de la sâni la penis, să aibă omul de unde-alege, în funcţie de dispoziţia de moment.
Ce mai avem? Avem copii concepuţi în eprubetă, provenind din spermă congelată. Uneori veche de mulţi ani, ceea ce asigură inclusiv împerecheri post-mortem! Deci am putea vorbi şi de călătorie în timp. De curând, embriologul britanic Terry Leonard ne-a liniştit: biologic vorbind, embrionii rezultaţi din fecundarea in vitro pot fi îngheţaţi pentru sute de ani. Deci un copil poate fi conceput azi şi trezit la viaţă în alt mileniu. Meserie!
Mai avem "mame purtătoare" (sună a portavion) sau, mai rău (dar destul de corect), "mame surogat". Recent, am aflat
