E ora 9 dimineaţa, dar premierul Ponta încă mai picoteşte în pat. „Crin e sătul de muncă la ora asta, rânjeşte el, satisfăcut, cu ochii închişi. Ha, şi când te gândeşti că pe el îl ia lumea de puturos, în vreme ce despre mine fraierii cred că-s la guvern de la 7! Ce vrei, băi, floricică, istoria e nedreaptă, tu ca istoric ar fi trebuit să ştii asta…”, îşi spune în gând Victoraş. Din bucătărie se aude zdrăngănit de vase. „Mă, şi i-am zis Dacianei să le lase filipinezei, că iar le sparge smalţul şi abia am dat o pălărie de bani pe setul ăla de Dry-Cooker la care face reclamă Bahmuţanca! Ah, femeile astea, deloc nu te-nţelegi cu ele! Parc-ar fi Băsescu!”
În clipa în care gândul îl poartă la Băsescu, chipul premierului se schimonoseşte într-un rictus macabru. „A, apropo de Băsescu: trebuie neapărat să propunem, în noua Constituţie, schimbarea imnului. Versurile alea cu Traian mă scot din sărite. Bine că nu le-au mai cântat şi aseară, la lansarea programului USL, că-mi venea rău! Nu, trebuie să găsim ceva, să ne mai lase ăştia în pace… Că m-am şi săturat! Nu-l cântă Marcel Pavel, că de ce nu l-a cântat? Nu-l cântă Andra, că de ce nu l-a cântat? Nu-l cântă la mitingurile USL, iar vine o fătucă din asta de la televiziuni şi mă întreabă: da’ de ce nu s-a cântat strofa cu Traian? Uite de-a dreacu’ pielea pă mine, aşa, zău de nu-mi vine să-i spun… E clar, trebuie scos ăla din imn, că ne-aduce ghinion. Presimt că n-o să putem guverna şi nici pensiile nu le vom putea mări cu 5% dacă numele ăsta nenorocit rămâne acolo!”
Încă aţipit, premierul se strâmbă prin somn: „Dar cu cine să-l schimbăm? Că trebuie să punem ceva în loc, doar n-o să lăsăm versul în aer… Cu un nume, evident! Dar cu ce nume, să şi rimeze? Să punem Adrian? Hm, nu cred că e o idee prea bună. O să facă lumea paralela cu Năstase, şi ăla numai triumfător în luptă nu e, la ora asta pariez că freacă vece
