Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria, "AVE”, în colaborare cu Centrul Cultural Român, cu Societatea Culturală a Vlahilor şi Asociaţia "Curcubeul peste Dunăre”, din Vidin, a organizat, pe 3 noiembrie, un simpozion pe care l-aş numi "al disperării”, intitulat "Românii din Bulgaria, trecut, prezent şi viitor”.
Au luat parte lideri ai comunităţilor româneşti din Bulgaria şi Serbia, istorici, sociologi, jurnalişti, oameni politici, membri ai Ambasadei României din Sofia, profesori universitari, studenţi, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi invitaţi din România. A fost o nouă ocazie pentru luptătorii din prima linie a românilor din Bulgaria de a-şi exprima disperarea faţă de prăpastia existentă între promisiunile guvernanţilor bulgari, legate de acordarea "pe hârtie” a drepturilor elementare pentru minoritatea românească, şi realitatea din teren. La fel de dramatică este şi apatia politică a României, care nu vrea să deschidă ochii asupra unei realităţi crâncene, de deznaţionalizare la vedere, într-o ţară vecină şi prietenă, de care ne leagă istoria, dar şi prezentul european, cu toate împlinirile şi neîmplinirile sale.
"România este o mamă vitregă pentru noi”
Nicolae Raţă (Nikola Pacev) din Kozlodui este unul dintre românii ai căror strămoşi au fugit peste Dunăre în timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu, la 1821. De-a lungul ultimelor două decenii, a cercetat nenumărate arhive, în căutarea unor documente care vorbesc despre vechimea românilor din Balcani.
"Nu există nici un caz, la nivelul de jos al populaţiei, de vrăjmăşie între români şi bulgari”, spune Nicolae Raţă. "Românii şi bulgarii au trăit ca fraţii, nu a existat nici un conflict între dânşii. De aceea, este de neînţeles atitudinea autorităţilor bulgare de astăzi. Am dorit, spre exemplu, să deschidem un muzeu orăşenesc la Kozlo
