Ieri, Google i-a dedicat un doodle lui Bram Stoker, autorul romanului Dracula. Iata-ne, expusi, in fata a zeci si sute de milioane de utilizatori ai motorului de cautare, la o glorie exotica de moment- cel putin pentru toti cei care unesc ideea de Dracula cu Transilvania si, implicit, Romania. Vrem nu vrem, Dracula e unul din elementele brandului nostru de tara, face parte din perceptia publica pe care multi straini o au asupra Romaniei. Unii dintre ei au auzit si de alte persoane -gimnasti, cineasti etc- sau domenii – precum IT-ul, alti nu au avut curiozitatea sa “dea un Google”. Insa intrebarea fundamentala la capitolul brand de tara e cum ne vedem noi; abia apoi cum ii facem si pe altii sa ne vada asa cum suntem; respectiv, in caz de insatisfactie cu privire la noi insine, cum ii convingem pe straini sa creada ca suntem mai buni.
Fiind o fire optimista, imi place sa cred, gasind exemple din realitate, ca suntem inovatori, plini de viata, etern descurcareti, cu mare potential, atat individual cat si colectiv. Am prieteni buni -romani sau straini- care ne vad, ca popor, exact pe invers. Sunt ei pesimisti sau realisti – sunt eu si cei care cred ca mine desprins(i) de realitate? Cred ca adevarul e pe la mijloc, ca intotdeauna, si tine de asteptarile noastre in primul rand. Teza mea e ca brandul de tara suntem noi, nu Dracula, nu frunza, nu gradina Maicii Domnului si asa mai departe. Toate cele enumerate sunt importante ca repere, dar calitatea umana, reusita individuala si colectiva, constituie un brand mult mai puternic. Noua realitate mondiala tine mult de HR, de calitatea relatiei dintre oameni: degeaba ai palate daca ai gunoi langa; respectiv chiar daca are o tarisoara inca unele probleme de infrastructura, tot o voi vizita daca imi face placere sa fac business, ca si calitate umana si profesionala, cu un anumit popor.
Ce putem astepta de la b
