Scrisoarea deschisă pe care Nicolae Manolescu i-a adresat-o lui Eugen Simion, fostul preşedinte al Academiei, este un exemplu sinistru de ipocrizie, o demonstraţie clară a portretului pe care G. Călinescu i-l făcuse cu mult timp înainte, când scria că Manolescu este “un ipochimen care nu pricepe codul cultural”!

O spunem din capul locului: deşi în scrisoarea cu pricina, publicată în nr. 39 al „României literare”, Nicolae Manolescu se preface îngrijorat de neprimirea unor scriitori în Academie, supărarea reală vine din faptul că el însuşi vrea să devină academician „plin”, ştiindu-se că, de mai mulţi ani, este doar membru corespondent al acestui înalt for!

150 de candidaţi pentru 2 locuri!

Să lămurim, mai întâi, această chestiune a noilor membri ai Academiei.

Nicolae Manolescu spune în scrisoarea sa:

„Vă scriu (...) ca urmare a nedumeririi care mă cercetează de la o vreme, legată de refuzul repetat al domniei-voastre de a accepta candidatura unor scriitori români în vederea alegerii ca membri ai înaltului for academic. În calitate de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, vă trimit de şase ani propuneri de candidaturi, fără, desigur, pretenţia de a li se da tuturor curs. Alegerea este la latitudinea plenului Academiei. Secţia are un cuvânt greu de spus”.

Toată lumea ştie că intrarea în Academie nu se face ca la UTC, ci doar în limita locurilor disponibile şi doar atunci când, prin decesul unui membru, se vacantează un loc. În prezent, la Secţia vizată de Manolescu sunt două locuri vacante, pentru care s-au înregistrat până acum peste 150 de propuneri, ceea ce a creat un adevărat haos!

Practic, 12 membri trebuie să aleagă doi candidaţi dintre toţi cei 150, or, este aproape imposibil ca aceste combinaţii să stabilească o unanimitate! În acest sens, preşedintele Secţiei, acad. Eugen Simion, avea dreptate când ne-a declarat