Ancora mesajelor pe programul economic al ARD, fostul ministru Adriean Videanu argumentează astfel: “reducerea de taxe si impozite propusă – reducerea cotei unice de la 16 la 12% va stimula puternic consumul, va fi mai multă masă monetară (!), vor fi mai multe investiţii străine, va fi creştere economică, se vor crea locuri de muncă”.

Apar o serie de dileme la care vă recomand să ne gândim împreună în weekend.

1. Este posibil ca decizia de reducere a fiscalităţii să nu genereze automat şi creşterea semnificativă a consumului dacă în economie predomină anticipările negative ale agenţilor economici şi/sau creditarea este îngheţată?

2. Este posibil ca multiplicatorul fiscal să fie aproape de zero în situaţiile de criză economică persistentă, aşa cum vedem acum la nivel mondial?

3. O fi adevărat ce spun Lucas, Sargent s.a, că modificarea cererii agregate influenţează într-o foarte mică măsură nivelul producţiei şi al veniturilor din economie?

4. Este probabil că publicul căruia vă adresaţi – un public elevat, aşa cum avem şi pe Contributors să îşi formeze anticipări de tip forward looking? Dacă ei nu cred în relaxarea fiscală propusă de dv (cum a şi declarat ieri domnul Mândrutescu) ce ne facem? Multiplicarea estimată va fi aproape de zero.

5. Recitim împreună concluziile cercetărilor lui Hicks şi Samuelson, care arată că politica fiscală expansionistă va genera creşterea consumului şi a PIB-ului numai pe termen scurt, contribuind la majorarea cererii interne, iar pe termen mediu, constrângerile specifice ofertei agregate vor genera o reducere a PIB către nivelul anterior şocului expansionist fiscal?

6. Ne gândim poate la ce spune Mankiw, că impactul unei relaxări fiscale este redus deoarece agenţii economici vor reacţiona pozitiv doar dacă vor anticipa un venit permanent mai mare nu unul t