- Politic - nr. 219 / 9 Noiembrie, 2012 Constat o anume disperare care infioara randurile UDMR, cuprinse de vria alegerilor parlamentare. Nu m-ar fi preocupat acest subiect, daca frica de alegeri nu i-ar fi determinat pe lideri ai acestei formatiuni politice sa ma infiereze cu manie proletara prin oficioase de partid, descoperind acum ca, in calitate de prefect, i-as fi discriminat si jignit pe nobilii maghiari, cum altfel decat respectand legile tarii si aparand in instanta padurile judetului (peste 130 de mii de hectare) revendicate de urmasii acestora. Ca acesti nobili s-au autoimproprietarit si impamantenit, ca unii sunt considerati prin normativele legale inamici, intrucat au luptat in razboi impotriva Statului Roman, ca dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial au fost despagubiti regeste in lei-aur de catre stat, acest mizilic nu ii mai intereseaza pe acesti lideri incercati de spaime electorale. Intr-un caz similar, intr-un alt judet al Romaniei, institutiile statului nu au stiut sa apere aceasta bogatie verde a patrimoniului national, iar procesele pierdute, intr-un mod culpabil, au determinat vanzarea catorva zeci de hectare catre terti interesati, pentru circa 30 de milioane de euro. Acele paduri nu mai apartin drept urmare tuturor cetatenilor romani, maghiari, sasi, evrei, tigani s.a. de pe aceste meleaguri, ci sunt proprietate privata, iar in privinta accesului pentru iubitorii drumetiilor in natura, subiectul devine unul absolut problematic. Am afirmat aceste adevaruri la timpul cuvenit, fara sfiala si respectand legea. Nu am pierdut, ca prefect, niciun proces aflat pe rolul instantelor de judecata cu urmasii fostilor grofi sau ai altor latifundiari. Consider ca aceste paduri ale avutiei nationale trebuie sa apartina deopotriva tuturor cetatenilor, pentru ca toti, indiferent de etnie, si copiii nostri sa se poata bucura de ele. De ce aceasta disperare ince