Depresiunea Horezu, "Oltenia de sub munte" - cum i se mai spune, este una dintre cele mai frumoase şi mai ofertante din punct de vedere turistic regiuni din ţară. Mănăstirea Hurez este pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO şi, recent, reprezentarea grafică a Cocoşului de Hurez a fost propusă a fi inclusă pe aceeaşi listă UNESCO, la categoria "patrimoniu imaterial". Cu toate acestea, zona este foarte departe de a-şi valorifica potenţialul. Turistic, în primul rând, economic, în consecinţă.

Sunt aici, pe o rază de doar câteva zeci de kilometri (pornind din Horezu) monumente istorice (laice şi religioase) unice, sunt peisaje de vis, formaţiuni naturale excepţionale, parcuri naturale protejate, staţiuni pentru sporturile de iarnă şi, mai nou, tot din această zonă începe să-şi croiască drum prin munte şoseaua Transalpina, drum despre care cei care l-au străbătut spun că ar fi mai bogat în peisaje şi mai spectaculos decât Transfăgărăşanul. Peste toate astea, Horezu este, indiscutabil, capitala ceramicii populare româneşti. Ea este încă produsă aici, prin tehnici şi tehnologii tradiţionale, de olari al căror meşteşug s-a transmis în familie, generaţie după generaţie. Pentru amatori, ar fi de luat în considerare şi ţuica...

Ei bine, conştienţi de comoara (materială şi naturală) pe care o păstoresc, primarii din zece localităţi (Bărbăteşti, Costeşti, Băile Govora, Horezu, Măldăreşti, Oteşani, Pietrari, Slătioara, Tomşani şi Vaideeni) au decis să-şi conjuge eforturile de promovare a regiunii şi au "debarcat", recent, la Bucureşti, un comando oltenesc, vreme de trei zile, în Piaţa George Enescu, în faţa Ateneului Român. Locaţie pretenţioasă, pe care au onorat-o prin prestaţie şi prezentare.

"Am venit la Bucureşti nu numai cu produsele şi obiceiurile noastre dar şi cu o străduţă din oraşul Horezu. Strada Unirii, pe care a-ţi putut-o vedea replicată în Piaţa G