Au prins drag de electorat şi îl caută acum să-l privească galeş în ochi, să-i spună că, pe măsură ce-or să scadă impozitele şi taxele, or să crească salariile, pofta şi speranţa de viaţă a celor mai bolnavi europeni.

Dacă n-ar şti că, pe axa timpului, 9 decembrie se află înainte, candidaţii partidelor politice nici n-ar şti încotro să alerge acum, că s-a dat startul în campania electorală. Mai cu seamă că “înainte” nu înseamnă, pentru toţi, „în faţă”, ci doar locul către care le este îndreptată în aceste momente privirea. Unii privesc lăcrimând către trecut, alţii-spre viitor, alţii-cruciş. Unii cred că înainte înseamnă la dreapta, alţii, dimpotrivă, la stânga, chiar dacă mulţi o iau, până la urmă, în jos.

Dar chiar şi-aşa, fiecare a început cursa cu cântece şi şampanie, să prindă elan. Au dat şi cu băţul prin gard să asmută câinii democraţiei de prin vecini, ca să abată atenţia de la scheunatul lor, la lătratul altora. Au prins drag de electorat şi îl caută acum cu fanfara şi rotind năframa, să-l privească galeş în ochi, să-i spună că, pe măsură ce-or să scadă impozitele şi taxele, or să crească salariile, pofta şi speranţa de viaţă a celor mai bolnavi europeni. De atâta grijă pentru aparenţe chiar şi extremele s-au întâlnit la Palatul Cotroceni să facă o poză de familie cu fiul rătăcitor de la guvern care pleacă fruntea, nu şi ochii, în faţă tătucului prezidenţial. Îşi mai aruncă nişte vorbe peste umăr pentru că au îngropat securea războiului, nu şi praştiile, dar relaţia lor e în convalescenţă.

După ani în care s-a interesat de economie doar cât să-şi crească salariile şi să-şi administreze condicuţele cu comisioane, establishmentul politic încearcă o nouă abordare economică a electoratului că tocmai am plătit a doua rată a împrumutului FMI, iar oamenii de afaceri spun că politicienii sunt înspăimântător de imprevizibili. Şi-apoi ş