Mihai Iovănel, Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologică, Cartea Românească, Bucureşti, 2012, 322 pag
Ca aproape tot ce vine dinspre Tânăra Generaţie interbelică, Mihail Sebastian reprezintă un „caz”. Cu atât mai interesant şi mai controversat din cauza sau datorită originii sale evreieşti. Despre tulburii ani ’30 şi despre „actorii” principali ai epocii, multe pagini s-au scris, multe condeie s-au inflamat. Până la explozie orgasmicadmirativă ori ucigaş-demolatoare.
Pe acest teren minat de patimi şi de umori războinice păşeşte tânărul Mihai Iovănel, printr-o „monografie ideologică” despre Mihail Sebastian. Dincolo de mobilul cercetării propriuzise, autorul nu pare să aibă o „ţintă” precisă: o „teză”, cum se spune, rod, deseori, al unei coagulări de prejudecăţ i personale sau colective (este însă adevărat că în Introducere există o propoziţie fermă despre „literatura de raftul al doilea” a scriitorului, motivată prin amestecarea criteriilor de canonizare, estetice şi, respectiv, etice. Justificarea acestui verdict critic-axiologic asupra operei literare nu constituie o prioritate pentru Iovănel, dar el îşi află, totuşi, acoperire, fiindcă analiza textelor, oricât de focalizată ideologic, nu eludează nici aspectele estetice). Poziţia ab initio de neutralitate se fortifică prin îmbrăcarea unei armuri de gheaţă a inteligenţei raţionaliste. Mihai Iovănel seamănă cu omul de ştiinţă care investighează judicios datele, apoi elaborează teorii pe baza unor demonstraţii logice. Din acest punct de vedere, caracterizarea profesorului Paul Cornea, de pe coperta a patra a cărţii, este sintetică şi exactă: „Critica lui Mihai Iovănel e metodică, intensiv analitică, abrazivă, lipsită de sentimentalism şi retorică, de o mare vioiciune argumentativă, (...) expunerea capătă caracterul demonstrativ al unui joc logic”. Ce derivă de aici? O scr
