Chiropodul

Pe insul ghemuit pe plaur,

un sprinten peştişor de aur

iese din apă şi-l întreabă,

ca orice peştişor de treabă,

ce trei fierbinţi dorinţe are

stringente şi prioritare.

Omu,-nvăţat cu oameni răi,

mai că nu crede cît de tandru

e-un peştişor, dar zice: „Păi,

aş vrea şi eu să fiu scafandru“.

Peştele,-atunci, îi face-o sculă,

care aduce a cagulă,

şi semn, apoi, să sară-n unde,

să-noate, ambii, nu ştiu unde;

numai că omu-şi spune noua

dorinţă, – care e a doua:

„Păi, zice, dă-mi să trag o coca

pe nas“. Iar peştele: „Pen’ ce?“

„Ca să-mi închipui că sînt foca

cea care mai ferice e,

cu toate că, între vietăţi

are mici dizabilităţi

manuale, – pe uscat, nu-n apă“.

Şi,-n timp ce-o lacrimă îi scapă,

din ochi, el zice: nu mai pot

să fiu de-a pururi chiropod.

„Deci, zice peştele, de ceea

ce eşti ai vrea să scapi, amice,

şi-asta-i dorinţa cea de-a treia

şi ultima...“ Iar omul zice

mieros: „Pentru că de la moarte

nu eu salvatu-te-am, guvide,

găseşte-ţi tu ce fel de moarte

doreşti, – şi a te sinucide

încearcă, pentru ca să fiu

eu salvatorul tău şi, viu,

să-ţi dau, pe urmă, drumu-n val, –

aşa c-aruncă-te pe mal!“

Pe mal, e prins cu cele două

picioare care-ncep din umeri,

şi nu apuci nici pîn’ la nouă

în gînd, neauzit, să numeri,

că peştişorul e în vasul

larg şi, apoi, în, strîmtă, guşa

nagîţului, – în care lasu-l

şi eu... Şi trag în urmă uşa.

Chiropodul

Pe insul ghemuit pe plaur,

un sprinten peştişor de aur

iese din apă şi-l întreabă,

ca orice peştişor de treabă,

ce trei fierbinţi dorinţe are

stringente şi prioritare.

Omu,-nvăţat cu oameni răi, @N_P