Urnele conţinând cenuşa lui Virgil Ierunca şi a Monicăi Lovinescu au fost îngropate în cimitirul familiei Lovinescu de la Fălticeni, imediat dup ceremonia de la Ateneu, conform dorinţei celor doi. Casa din Paris urma să intre, prin donaţie, în patrimoniul statului român. Demersurile începute de MAE, prin secretarul de stat Mihai Gheorghiu, care a fost în acest scop la Paris şi a contactat autorităţile de resort, au fost întrerupte în 2008 o dată cu criza, care nu a mai permis guvernului român să acopere costul donaţiei. Prin decizia celor doi executori testamentari, Mihnea Berindei şi Gabriel Liiceanu, biblioteca a fost împărţită în felul următor: discurile şi c.d.-urile, la Colegiul „Noua Europă” al lui Andrei Pleşu; cărţile de filosofie, la Casa Memorială „E.Lovinescu” din Bucureşti, unde a funcţionat ultimul cenaclu „Sburătorul”, redobândită prin diligenţele lui Gabriel Liiceanu; cărţile scriitorilor români contemporani cu dedicaţie pentru Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, la USR; restul de peste 11.000 de volume se află la Universitatea din Oradea, care a inaugurat cu acest prilej un întreg etaj al noii şi impunătoarei biblioteci (pe câteva panouri este expusă istoria impresionantă a transportului cărţilor de la Paris la Oradea). În acest moment, casa este practic încuiată şi părăsită, în aşteptarea unor vremuri mai bune, când statul român sau un om cu bani va găsi fondurile necesare pentru plata sumei legale în cazul donaţiilor din Franţa şi pentru repararea ei, care trebuia făcută de mult timp. În sfârşit, mă simt obligat să mai precizez că librăria Humanitas din Rm.Vâlcea poartă numele lui Virgil Ierunca la iniţiativa lui Gabriel Liiceanu, nu a mea, simplu participant la inaugurare, în calitate de cel mai vechi, încă în viaţă, dintre apropiaţii lui Virgil Ierunca şi ai Monicăi Lovinescu şi, poate, deoarece casa în care m-am născut se afla, astăzi nu mai exis