Alexandr Bilinkis: „Cu regret, elevii şi tinerii în general cunosc foarte puţin despre această tragedie.”
În ajunul Zilei Internaționale împotriva Fascismului și Antisemitismului, care a fost marcată vineri, Alla Ceapai a stat de vorbă cu mai mulți istorici și profesori de istorie, întrebându-i ce le spun elevilor despre Holocaust și antisemitism și cât de consistente sunt manualele și programele de studiu.
În manualele de istorie contemporană de clasele a 9 şi a 12 doar un singur paragraf este dedicat temei Holocaustului. Informaţia este sintetizată în cel mult două pagini ce vizează contextul istoric şi consecinţele Holocaustului. Istoricul Pavel Cerbuşcă spune că la alcătuirea manualului s-a pus accent pe prezentarea unor studii de caz din care elevii să poată afla mai multe despre aşa-numitul „Holocaust uitat” din Transnistria anilor 41-44 ai secolului trecut.
„Problema holocaustului şi antisemitismului este puţin umflată pentru Republica noastră, pentru că ea este o problemă mai mult importantă pentru evrei, pentru cei care au suferit în Germania. De aceea noi încercăm în şcoală să nu studiem problema asta prea mult. Noi facem educaţie.”
Răsfoind manualele de istorie nu am găsit prea multe nici despre faptul că primul pogrom împotriva evreilor a avut loc la Chişinău, cu mult înainte de Holocaust. L-am întrebat pe Pavel Cerbuşcă de ce despre antisemitism se vorbeşte tangenţial în manualele de istorie, iar antisemitismul din perioada sovietică practic nu este reflectat?
„Antisemitismul din perioada sovietică este o perioadă mai îndelungată, adică şi în perioada interbelică au fost multe evenimente şi acţiuni, dar au fost mai mult la nivel de politici. Deci este o temă sensibilă care este abordată într-un context general, dar nu sunt identificate teme sau subiecte aparte şi nici studii de caz foart
