Cei doi ar putea oferi în anii care vin duelul care să le înlocuiască pe cele care au însufleţit circuitul ATP în ultimii ani: Federer-Nadal, Federer-Djokovici sau Djokovici-Nadal.
Cînd s-au întîlnit pentru prima dată, la 11 ani, habar n-aveau ce le pregătea viitorul. Erau doar nişte puşti talentaţi, încă legaţi de jocurile copilăriei cu nişte fire groase, vizibile. Jucau tenis aşa cum o faci la acea vîrstă, alegînd inconştient să fii amabil sau să păstrezi ranchiune. Nole şi Andy s-au oprit la prima variantă.
Au devenit amici, apoi prieteni din ce în ce mai buni. Născuţi în acelaşi an 1987, la diferenţă de 5 zile (Murray e un pic mai mare), au găsit destule puncte în comun, în ciuda obstacolului de limbă, la fel cum avea să se întîmple, ceva mai tîrziu, în cazul amîndurora cu Rafa Nadal, cu un an mai în vîrstă. Dar asta e altă poveste.
"Mai mult sau mai puţin, ne-am transformat în jucători profesionişti în acelaşi timp", explică sîrbul. "N-am avut niciodată probleme unul cu altul nici pe teren, nici în afara lui", adaugă Murray. "În meciuri, luptăm din greu, ne enervăm, dar doar pe sine. Apoi, disputa se încheie şi noi ne reîntîlnim peste cîteva zile, ne antrenăm împreună".
2012 a aprins confruntarea
Pînă în 2011 inclusiv, Djokovici şi Murray se înfruntaseră de zece ori, sîrbul conducînd cu 6-4. Între aceste ciocniri s-au aflat şi patru finale, chiar una de Mare Şlem (Australian Open 2011), însă au fost cu adevărat doar două, poate trei dispute încinse. În rest, victorii clare cînd pentru unul, cînd pentru celălalt.
Din 2012 însă, începînd cu imensa semifinală de la Melbourne, lucrurile s-au schimbat dramatic. Confruntările dintre cei doi s-au transformat într-o livrare constantă de maratoane. În Australia, au jucat cinci seturi, 7-5 în decisiv pentru Novak. Apoi, au venit două meciuri de cîte două seturi, dar cu cîte unul prelung
