Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24

În primul rând, trebuie ştiut că leziunile demie­li­nizante stau la baza mai multor patolo­gii neurologice degenerative, cum sunt ataxia Friedreich, sindromul Guillaian-Barre, boala Charcot-Marie-Tooth şi, bineînţeles, cea mai cunoscută dintre ele - leuconevraxita (scleroza multi­plă). Există dovezi care indică originea auto­imună a leziunilor demielinizante, în sensul în care celulele imune distrug în mod eronat celulele care produc mielina, substanţa grasă care formează o teacă protectoare în jurul fibrelor nervoase. Ca urmare, această degradare blo­chează sau întârzie propagarea impulsurilor ner­voa­se, la şi de la creier, ducând, une­ori, chiar la degenerarea fibrelor ner­voase în sine, fenomen răs­pun­zător pentru o serie de semne şi simptome neurologice, inclusiv cele care con­stituie sindromul vertiginos. Sigur, în cazul dvs. nu putem vorbi încă des­pre o pato­logie constituită, pre­cum cele enu­merate mai sus, însă exis­tenţa leziunilor demielinizante, obi­ec­ti­vate prin examen RMN, aso­ciate cu spondiloza cervicală (cauza frec­ventă a ameţelilor), care poate de­termina chiar un sindrom de insu­ficienţă vertebro-bazilară, constituie semnale de alarmă, care nu pot fi ne­glijate şi, mai mult decât atât, tre­buie tratate corespunzător. În altă ordine de idei, demielinizarea poate fi con­secinţa unor patologii infec­ţioase, ischemice, metabolice sau ereditare, deşi demielinizarea prima­ră repre­zintă, de regulă, manifestarea leziu­nilor axonale datorate proceselor autoimune.

Tratamentul leziunilor demielinizante vizează, în primul rând, modularea imunităţii, pornind de la ipo­teza substratului autoimun al acestora. În acest scop, se pot utiliza medicamente corticosteroide în doze mari (metilprednisolon - 500-1000 mg/zi), citostati