Otto Tabakov trăia în Medio Monte de vreo treizeci de ani. Iniţial fusese francez şi cântăreţ la flaşneta în piaţă de la Gare du Lyon în Paris. Pe atunci îl chema Bernard Dupont. Îi avea pe Gupta şi Lal ca şoricei şi pe Sastri şi Rao ca papagali. Lua micul dejun la un bistro în piaţa de la Gare du Lyon. Madama îi aducea şuncă şi omletă. Croissant şi cacao fără lapte. Prin vitrina bistroului, Bernard Dupont vedea intrarea principală în Gare du Lyon. Locul lui de muncă. La piciorul stâng, Bernard Dupont îl avea pe Gupta. Englezul de la masa alăturată privea îngrozit. „Shiner”, a strigat englezul. Madama a apărut zâmbitoare, spunând: Shiner Gupta a venit pentru les produits. „Merci, madame”, a spus englezul părăsind scandalizat bistroul. „Bernard, o să-l dăm afară pe Gupta”, a zis madama. „Dacă-ţi place aşa de mult, ţi-l dau să-l duci acasă”, a zis Bernard. „Bernard, de ce nu ai tu un coşuleţ albastru în care să doarmă două pisici?”, a completat madama. Bernard Dupont a ieşit supărat din bistro. A păşit pe trotuarul ud. „Pentru prima dată după ani de zile simt că sunt din nou viu”, şi-a spus Bernard Dupont, pregătit să lase-n urmă Gare du Lyon. După două luni ajunsese în Medio Monte. Îl chema Otto Tabakov. Cântă la flaşneta în piaţa centrală. Trecuseră de atunci treizeci de ani.

*****

În timp ce Otto Tabakov îşi vedea de treaba lui în Medio Monte, madama ce avea bistroul în piaţa de lângă intrarea în Gare du Lyon din Paris povestea cum Bernard Dupont a murit într-un azil de săraci şi şoricelul lui, Gupta, a fost devorat de o mâţă hoinară ce îşi ducea veacul pe peroanele gării. Apoi madama s-a îmbolnăvit rău. În şase luni o duceau neamurile în sicriu tocmai la cimitir. Din bistro s-a ales praful şi pulberea. Despre Bernard Dupont nimeni n-a mai rostit un cuvânt. Nici despre Shiner Gupta nu s-a mai auzit chiar nimic.

*****

@N